FotoPrețul care l-a dat pe spate pe Mădălin Ionescu. Cât a scos din buzunar pentru un gyros: „Mi se pare fascinant”
Pentru Mădălin Ionescu și familia sa, începutul verii are mereu același parfum: cel al vacanțelor în Grecia. De ani buni, revin în aceleași locuri care le-au devenit familiare, iar fiecare escapadă vine cu mici descoperiri și observații care îi surprind chiar și după atâta timp. Nici această mini-vacanță de 1 Mai nu a fost diferită, mai ales că un detaliu aparent banal le-a atras din nou atenția.
Pentru Mădălin Ionescu și familia sa, escapadele în Grecia au devenit deja un obicei de suflet, iar fiecare revenire în aceste locuri vine cu aceeași senzație de familiaritate și relaxare. De data aceasta, mini-vacanța de 1 Mai le-a adus nu doar momente de liniște, ci și o observație care i-a pus pe gânduri.
Fostul prezentator TV și soția sa au optat de această dată pentru peninsula Halkidiki, una dintre zonele lor preferate, unde s-au bucurat de peisaje și de atmosfera specifică zonei. Ca de fiecare dată, vacanța a venit și cu observații împărtășite în mediul online, de la impresii despre locuri până la detalii legate de prețuri și stilul de viață.
Un lucru aparent banal i-a atras însă atenția: prețul gyrosului, unul dintre cele mai cunoscute preparate grecești. Deși timpul a trecut, iar în multe locuri costurile au crescut, acest produs pare să fi rămas la același nivel.
Cât costă un gyros în 2026
„Mi se pare fascinant faptul ca de 15 ani, de când mergem frecvent în Grecia, chiar de mai multe ori pe an, în 90 la sută din cazuri gyros-ul și-a păstrat prețul: 5 euro. E ca o unitate de măsură a nivelului de trai al grecilor.
Gyros nu e doar un produs alimentar. E un reper social. Povestea lui începe, paradoxal, nu în Grecia modernă, ci în Imperiul Otoman. Strămoșul direct este döner kebab, carne gătită pe un ax vertical rotativ, o tehnică apărută în Anatolia secolului XIX.
Din același ADN culinar se trag și shawarma ( așa scriu arabii), în Orientul Mijlociu, și variantele balcanice. Dar ceea ce au făcut grecii după anii ’20 ai secolului trecut, odată cu schimburile masive de populație dintre Grecia și Turcia , a fost o transformare profundă. Au înlocuit mielul predominant cu porc sau pui. Au adăugat pita. Au pus cartofi prăjiți în interior (gest aproape revoluționar pentru puriști). Au creat sosul tzatziki. Și au transformat un preparat de influență turcească într-un simbol național.
Gyros-ul nu e doar mâncare. E un fenomen cultural și social. În timp ce în România prețurile alimentelor cresc de mai multe ori pe an, inclusiv în restaurante, uneori haotic, în Grecia există un prag psihologic. Gyros-ul nu trebuie să sară peste o anumită limită.
De ce? Pentru că gyros-ul este echivalentul unei mese accesibile pentru toată lumea: muncitorul de pe șantier, studentul fără bani, turistul grăbit, pensionarul, dar este mâncat cu mândrie și de bogătași sau de politicieni.
Este fast-food-ul democratic. Dacă prețul lui scapă de sub control, nu mai vorbim doar de inflație. Vorbim de ruptură socială. Gyros-ul funcționează ca o «valută paralelă».
Grecii sunt în stare să iasă în stradă dacă prețul gyros-ului crește. Criza datoriilor din anii 2010 a arătat clar că societatea greacă reacționează atunci când nivelul de trai este perceput ca fiind încălcat. Gyros-ul este ultima frontieră a bunului-simț economic. Un fel de «până aici». În Grecia, există încă o formă de solidaritate puternică între micii antreprenori (proprietarii de souvlaki shops), clienții lor și presiunea socială.
Așadar o pită caldă, carne rumenită, cartofi, sos alb cu usturoi, hârtia subțire care se pătează de grăsime-un produs aparent banal- conține o idee mare , aceea că o societate sănătoasă își apără lucrurile mici. Pentru că sunt ale tuturor.
Gyros-ul nu e doar mâncare. Este un acord nescris între oameni. Un acord ferm care spune în felul lui ceva care ar trebui să fie esențial și pentru noi românii: nivelul de trai nu e negociabil la infinit!”, a scris Mădălin Ionescu pe Facebook.