SCRISOARE DESCHISA catre Cristina “Inuta” Sucu

Crezi ca poti sau ca ai avut maturitatea necesara de a o aprecia atunci cand ai trait-o?Crezi ca ma cunoasteti indeajuns de bine incat sa ma judeci pentru niste vorbe?NU!

Draga mea iubita,           Nu stiu cum mai am putere sa iti scriu aceasta scrisoare. Probabil datorita faptului ca te iubesc. Probabil datorita faptului ca niciodata nu o sa incetez sa fac totul pentru tine, indiferent de circumstantele aferente.

          In primul rand, vroiam sa iti multumesc ca ai acceptat sa stai 2 ani si aproape 3 luni cu mine. A fost o calatorie interesanta alaturi de tine. Plina de fericire, suparare, bucurii, certuri, succese, esecuri, vise, cosmaruri, dragoste, DAR IN NICI UN CAZ URA.

          Imi pare rau ca totul a luat sfarsit de la niste vorbe. De obicei, la tribunal sunt chemate ambele parti, nu doar una. Si intotdeauna inculpatul are dreptul la replica.           Imi pare rau ca nu m-ai apreciat pentru ce fel de om sunt. Imi pare rau ca nu ai avut maturitatea sa ma sustii in ceea ce am facut. Totul faceam pentru noi si stii lucrul acesta mai bine decat oricine.

          Pe data de 07.07.07, a murit Petrica Iordache, tatal lui Renato. In aceeasi zi, tin foarte bine minte ca mi-ai dat primul SMS, invitandu-ma la deschiderea unei terase.           Pe data de 10.07.07 ne-am vazut prima data cand am acceptat sa te ajut cu lista de invitati.          Pe data de 11.07.07, cand ar fi fost deschiderea am avut norocul orb de a fi furtuna afara, de a nu se mai lansa clubul si de a ramane impreuna in acea seara. “seara in care tu trebuia sa te vezi cu Erbasu daca s-ar fi deschis clubul”.

          Dupe ore de vorbit, rasete, glume, Angel’s, ai devenit o slabiciune a mea, neputand sa inteleg cum Dumnezeu a creat o fiinta atat de frumoasa si de desteapta.           Pe 13.07.07, sub cerul plin de stele, pe pontonul lui Luca de la Snagov, ti-am jurat ca vei fi fericita alaturi de mine.           Ai acceptat compromisul de a crede un golan ca mine. Ai acceptat si ai inceput un “journey” alaturi de mine. O calatorie de neuitat plina de aventuri si de intamplari greu de imaginat pentru orice om din lumea asta.

          Mai tii minte cand ne-a oprit politia in Germania si nu ne-a mai lasat sa plecam? Cand mi-au luat cheia de la masina… Eram mai ingrijorat ca trebuie sa stam toata noaptea in masina si ca s-ar putea sa iti fie frig, decat eram de faptul ca aveam masina confiscata de autoritatile germane. Si dupa toate aceasta intamplare, m-a ajutat Dumnezeu sa gasesc un ungur, in parcare la Shell in Frankfurt care sa accepte conduca Saab-ul pana la iesire din Germania, la Passau.

          Dar cand am avut examenele de terminare a facultatii la Balaton in Ungaria, mai tii minte ca am rugat board-ul Univeritatii Europa Media sa imi accepte sa dau examenele mai repede cu 2 zile ca am o urgenta acasa, doar pentru faptul ca te plictiseai in camera? Iar m-a ajutat Dumezeu si au acceptat.

          Si cand ne-am intors in Romania mai tii minte ca dupa 14 ore de condus, cand am ajuns in Primaverii la tine nici la revedere nu ti-ai luat de la mine? Crezi ca m-am suparat? Deloc. Nici nu m-a interesat!           Dar toate datile cand veneam la tine la Londra si dupa 2753 de km de condus imi spuneai sa plec mai repede… Ce haioasa erai. Ma asteptai in casa si cand ma vedeai imi spuneai sa plec mai repede ca te suna Mama Eli si te cearta ca de ce stau atat de mult la tine.

          Dar Mama Eli, Camy sau tatal tau stiu toate datile cand te asteptam de la scoala cu lumanari pe masa si cu masa pregatita? Stiu de fiecare data cand invatam cu tine? Stiu ca ma trezeam la 6 zilnic si plecam sa iti cumpar Kellog’s si lapte sa iti fac micul dejun dimineata inainte sa pleci la scoala?

          Dar cand am plecat la Londra cu Ioana cu masina, ea vrand sa isi duca BMW-ul la Londra si am omis faptul ca nu mai am cu ce sa ma intorc pentru ca “nu prea” ma urc in avion. Si mi-am cumparat un Ford Orion din 1993 pe care am dat 125 de lire, cu care nu am ajuns decat pana la Bruxelles pentru ca s-a stricat. Si am ramas acolo sau am plecat mai departe? NU IUBITA MEA! M-am intors la Londra cu EuroStar-ul pentru ca imi era dor de tine. Unde am mai stat inca 2 zile, Mama Eli stiind ca plecasem, nu pot sa uit cum imi spuneai sa tac cand te suna…

          Dar cand ne-am intors de la Londra cu masina si dupa 18 ore de condus am ajuns la Budapesta si ai vazut camionul de porci care era gol si fiind inainte de Craciun ai inceput sa plangi in hohote in masina ca lumea taie porcii si ii mananca acum. Tu mai stii prin cate am trecut in Budapesta in iarna 2007? Dar cand m-ai pus, in clipa cand trebuia sa plecam la Bucuresti in iarna aia, sa ii cautam role fetitei lui Pokemon de am umblat 5 ore prin toate mall-urile mai tii minte? Dar mai stii la ce ora am ajuns in Bucuresti sau cat am stat in vama. Iti amintesc eu bebe. Am stat in vama 5 ore si dupa a urmat drumul superb prin Romania: ceata, polei, -10 grad, tir-uri si zeci de accidente pe care le vedeam pe drum. Iar cand ai ajuns acasa iar nu mi-ai spus pa. Te-ai dus sus in camera si te-ai culcat…

          Sunt mii de amintiri pe care le avem impreuna si cand spun mii imi asum responsabilitatea vorbelor. Tot prin ce am trecut impreuna, chiar si toate certurile pe care le-am avut. Totul m-a facut sa te cunosc din ce in ce mai bine si sa vreau sa imi impart viata cu tine din ce in ce mai mult.           Ai ajuns in Romania anul trecut, in rahatul asta de tara. Inconjurati de oamneni invidiosi, de ura, de rautate, de fals… Si nu spun asta stiind tot ce a deteriorat relatia noastra. Stiind persoanele care au fost impotriva faptului ca ne iubim si ca ne vrem binele.

          Si cu toate aceste lucruri, crezi ca nu avem amintiri frumoase? Cand am fost la ski cu Ionana si cu Horia in Ianuarie, mai tii  minte? Cand tu impreuna cu Ioana le-ati facut o dedicatie mamei si tatalui vostru.  Pe care doar eu o am...

          Sau de ziua noastra cand am rezervat Bonton-ul si ti-am adus 1001 trandafiri rosii (mai frumosi decat ai Ionikai de la Urban Flowers), si am chemat toata agenda sa stie toata lumea ca te iubesc si ca sarbatorim un an. Si ti-am luat un inel de la ZEN DIAMNONDS si te-ai dus la Camy la ora 12 noaptea, lasand invitatii acolo sa o intrebi daca inelul este cu diamante. M-am suparat? NICIDECUM.  

          Dar cata lume stie ca de ziua ta, anul acesta, dupa ce ai implinit 18 ani, am plecat de la Fratelli si in fata bisericii din Floreasca te-am cerut de sotie in genunchi? NIMENI. Si ai si acceptat.

          Sincer, imi pare rau ca nu m-ai apreciat bebe. Cu toate aceste lucruri, eu tot te iubesc. Tot ce am vrut a fost sa fim fericiti impreuna si sa plecam mai repede din tara sa ne facem un viitor orinde altundeva.

          Iubita mea, nu ai prieteni, decat oameni care se folosesc de tine si de numele si de banii tai si/sau de tine ca femeie frumoasa.          Ma lasa rece faptul ca ai auzit de mine anumite lucruri care nu sunt adevarate. De la cine? De la niste oameni care se culca la 5 AM si se trezesc la 2 PM. Oameni fara viitor, fara scrupule, oameni de care e plina tara asta. Oameni cu care te-ai imprietenit din lipsa de ACTIVITATE.

          Cate discutii am avut noi doi cu referire la faptul ca a venit vara si ca ar fi bine  sa faci practica de lucru undeva? Cate certuri au fost pe tema asta? De cate ori ti-am spus sa lucrezi la mama sau la tatal tau, facand orice ti-ar ocupa timpul intr-un mod benefic? DE MULTE ORI. M-ai ascultat vreodata? Niciodata.

          Iar eu ce sunt? Un tanar de 27 de ani, care se ocupa de asigurari, care are o franciza a uneia dintre cele mai mari firme de asigurari din lume, agreat de CSA, cu un renume impresiv in asigurari, care munceste de la 8 AM pana la 8 PM, pentru a se realiza intr-o tara ca Romania. Intr-o tara unde predomina ura si invidia. Intr-o tara unde mai degraba ma trezesc dimineata si ma intreb cine mai poate sa ma fure azi decat ce contracte mai pot incheia agentii mei azi. Cine ma intelege? NIMENI.

          Este prima data cand iti recunosc cu lacrimi in ochi, am un tata milionar, care nu ma- ajutat nici macar cu un client de cand lucrez in asigurari, din 2004. Nici un client. De ce? Pentru ca a vrut sa ma descurc singur si sa ma realizez singur. Pentru asta il apreciez ACUM. Pentru ca nu sunt considerat vreun pusti de bani gata care tot ce face este sa cerseasca la parinti. Si cine ma apreciaza sau cine ma sustine iubita mea? NIMENI, NICI MACAR TU.

          Imi pare rau ca nu ma apreciezi la adevarata mea valoare atat intelectuala cat si ca iubit. Imi pare rau ca de fiecare data cand aveam vreo intalnire imi spuneai sa termin mai repede si te certai cu mine ca stau la board meeting-uri sau la credit comitee-uri. Sincer, tot cu gandul la tine stateam bebe.

Oare tu stii ce inseamna sa ai responsabilitatea zilei de maine?  Eu o stiu.Iubita mea, scrisoarea mea ia sfarsit acum, cu increderea ca vei intelege ce insemni pentru mine. Cu siguranta ca vei intelege ca vorbele auzite sunt false. Cu certitudinea ca imi vei oferi dreptul la o explicatie.

SUNT DOAR UN TANAR CARE TE IUBESTE, SI CARE MUNCESTE ATAT CAT STII SI TU. SI SINCER NU STIU DE CE NU MA APRECIEZI. SUNT IN STARE SA DAU TOTUL PENTRU TINE PENTRU CA ESTI CEL MAI DEOSEBIT OM PE CARE L-AM INTALNIT.

Imi pare rau ca am neglijat relatia cu tine pentru munca. Imi aminteste de filmul CLICK. Ai avut dreptate cand imi spuneai ca o sa regret la fel ca Adam Sandler in film. Si regret. Iubita mea, am semnat contractul cu EUROINS. Si nu sunt fericit. Nu am nici o satisfactie. Mai am o saptamana si semnez contractul cu cel mai mare potential pe carduri bancare din Romania. Stii banca de care este vorba. Pe ideea mea, cu oamenii mei, cu 10 luni de zile de munca asidua, cu o echipa inteligenta, am ajuns sa fiu un pion principal in sistemul financiar-bancar romanesc. Si cine stie? NIMENI IN AFARA DE TINE! Crezi ca prietenii tai stiu? Crezi ca intereseaza pe cineva? Si daca ar stii, tu ai habar ce ar gandi? “Sa moara capra vecinului”Sa stii ca te iubesc si ca imi pare rau ca te-am neglijat. Imi pare rau ca nu te-am apreciat asa cum a trebuit. Vreau sa iti dovedesc ca reprezinti singurul strop de fericire din viata mea.

In amintirea unei calatorii de neuitat alaturi de tine, sincer te iubesc si iti voi fi alaturi toata viata. Al tau, Tudor-Alexandru Aposteanu. 24.09.2009

 ROG PE TOATA LUMEA CARE CITESTE ACEASTA SCRISOARE DESCHISA SA FACA TOT POSIBILUL PENTRU A AJUNGE SI LA IUBITA MEA, “INUTA” SUCU