Scrisorile lui Stanca. Anca Ţurcaşiu

Dragă Anca Ţurcaşiu,

Am aflat recent, cu bucurie, că tu și cu subsemnatul suntem printre ființele normale, nepătimașe, neinfluențate de tabloidizările excesive, care am priceput de ce Mădălina și-a luat zilele. Am descoperit asta după o declarație recentă… Acum, poate pricepi ce am vrut eu să spun când prin ‘90 te avertizam - și te-ai supărat - că apăreai prea des la TV. Că te storceau ăia să le iasă lor treaba. Solicitată până la saturația publicului, te acuzam de un act sinucigaș. Vorbeam serios. Numai de dragul tău.Tu ești, se pare, o ființă tare. Ai avut tăria să devii vegetariană. Te ții cu fizicul în parametri optimi. Ești parcă eternă printre ”Doamnele ever-green” ale Patriei. Așa să fii mereu! Mădălina, săraca, a fost slabă de caracter. Nu a suportat căderea. N-a înțeles mersul firesc al vremii. Banal expus: azi ești, mâine nu ești; azi ești mare, mâine nu mai exiști. Azi te adulează toți, mâine nu te mai ia nimeni în seamă. Showbizul e poate singurul animal care-și devorează progeniturile pe măsură ce îmbătrânesc și capătă experiență. Rare, excepțiile. Un Gică Petrescu… dar aici nu mai funcționează idolatria. Doar respectul… E greu și umilitor să ajungi ceea ce cu nesimțire unii numesc o ”vedetă răsuflată”. Măi, oameni, măi nene, animalule, fie și ca să ajungi aici înseamnă muncă, efort. Și, să știi prostule că și a fi spectator incumbă un nivel de cultură, nu? Dacă nu ești manelist. Unde competența stă-n mobilitatea ombilicului. Dar mulți cântăreți de manele o fac numai pentru banii fraierilor. Ei știu să cânte și altele. Cultura lor muzicală nu e deloc nulă. Știu și pop, și lăutărești, și populare… Mi-l amintesc de pildă pe Cornel Gutui - l-am văzut ultima dată acum 21 de ani în L.A... ehey! - care cânta lăutărești de te cruceai și apoi ajungea cu o ușurință uimitoare direct la Deep Purple…Revin Anca, mi-ai stârnit o coardă sensibilă amintind de Mădălina. Repet, tu ai tărie de caracter. Ea, nu. Tu ți-ai pregătit, probabil, refugiul în actorie de când erai în vogă. Mădălina, biata, s-a crezut eternă. Și a pierdut atâtea rând pe rând… până și viața. Și-a luat-o singură. De aceea mă bucur, și nu mă surprinde, că tu ai ”cotit-o” la timp. Să fii sănătoasă și să trăiești mulți ani în starea-n care te afli. Știm noi de ce…