Scrisorile lui Stanca. De profundis: Victor Surdu

Nu! Nu e nici ziua în care s-a născut, nici cea nefastă. Mi-a apărut, pur și simplu, într-o viziune diurnă... Există oameni cu carismă. Care, chiar dacă nu mai îs, te înconjoară cu duhul. Spiritul lor nu s-a dus. Mai zăbovește și el... Pățesc asta cu Nichita Stănescu. Se bagă-n viața mea. Mă ”văd” cu el. Îi citesc poemele mele. Îi cer părerea. De parcă el s-ar tot uita la mine, iar eu ca un copil care face o șotie, mă uit în ochii lui mari, ”Zi, bătrâne!” și aștept nerăbdător zicera sa. El e un soi de nemuritor pus dincolo de momentul plecării mele spre Orientul Etern…

Asta am pățit recent cu răposatul om de lume, ghem de energii, muzician, politician (în ultimul rând, după părerea-mi), Victor Surdu. Relatez aici, prieteni, despre relația cu doi dispăruți, inexplicabil și în afara voinței mele…Victor era un bonom, un vivandeur. Arar un om să iubească viața ca el. Marți, 25 august, mi s-a arătat pe plaja din 2 Mai. Așa. De-odată. De ce? În ce scop? Dumnezeu știe. L-am văzut când am deschis ochii după un somn dulce pe plajă, în simfonia monotonă - enesciana Vox Maris… - a valurilor și țipătul apocaliptic al pescărușilor. M-am trezit cu el în față și cu aceste vorbe pe care le-am transcris ca-ntr-un dicteu…

Ultima oară-n viață, m-a chemat la o degustare de vinuri. Era pe profilul lui agrar. De om al pământului. Un tip mineral. Se degustau Vinarte și Segarcea, când la sfârșit ne-a anunțat o surpriză – vinul, vinurile sale. Nu știu dacă de mult avea pasiunea. Dar bucuria de a prezenta unor specialiști ca Faleschini și dna dr Anghel și gazetari pricepuți produsul propriu părea uriașă. Eu sunt doar comentator //degustător…Am rămas cu un licăr jucăuș, irepetabil, de triumf zărit atunci în ochii lui. De unde să știu că aveam să ciocnim ultima cupă?

…Cu toate supărările noastre, că au fost, și nu din vina lui…nici a mea. El doar executa un ordin sentimental. Eu unul gazetăresc… Cu toate mariajele sale mai mult sau mai puțin fericite... cu toate sms-urile sale din Italia de după operație, pline de optimism. …Cu toate că nu am mai apucat să ne vedem, să ne explicităm ca doi bărbați adevărați într-un roman de succes… Cu toate că nu am mai apucat să ne vedem și să ne îmbrățișăm pentru ultima oară… cu toate astea, mi-e dor de Victor Surdu…