Scrisorile lui Stanca: Dragă Adrian Năstase,

Şi, care merită să-i vină rândul la a-ţi lua locul recent eliberat... Lucru care, din păcate, n-o să se întâmple. De ce? Sunaţi la axa Washington - Berlin - Baraolt...

Despre cazul arestării tale am mai scris, am expus părerea-mi... Dar, aici e vorba de psihologia, dacă nu patologia, urii. Cum e să urăşti visceral... Dar dacă e patologie nu pot decât să deplâng personajul. Ai şi tu lacunele tale, dar repet, eu nu pot a pricepe dimensiunile monstruoase, dezaxate ale acestui tip de ură. Cred că asta se bazează şi pe o memorie a răului bună... Căci, a urî continuu fără să uiţi, trebuie să ţii minte motivul. Or, s-a văzut, mai ales în politică, în ce fel se şterg unele jigniri, atingeri sau frustrări atunci când "interesele partidului o cer"... Periculos personaj. Mă trec fiorii cum am putut să-l cred băiat de treabă, pe vremea când ne cunoşteam, aşa ca microbişti...

Am curiozitatea să ştiu ce ai scris tu acolo, ce gânduri ai avut. Am şi nerăbdarea de a le afla prin lectură... Sper că nu ai scris "Amintiri din casa morţilor"... lui. Dar, oricum o experienţă literară penitenciară e interesantă, mai ales în cazul unui om care a făcut politică la vârf. Intri în lumea bună a acestui gen alături de Dostoievski, Soljeniţân, C Stere, N Dabija... Frumos. Aproape romantic este şi faptul că după ce două doamne judecătoare au fost arestate, au dat o soluţie incovenavilă lor, alte trei şi-au asumat acelaşi risc, eliberându-te. Vezi, că Omu' Negru nu se lasă... i-aţi măsuri. Ochii pe... Turcescu: s-a apucat de cântat... Unu. Doi: ai grijă să nu deranjezi băieţii din PSD cocoţaţi în/pe lipsa ta... Nu de Ponta zic.

Trei: Bun venit în libertate! Să trăie(ne)şti bine!

George Stanca