Scrisorile lui Stanca: Dragă Andreea Bălan...

Nu pricep nimic din opera de demolare reciprocă dintre tine și impresarul tău. Un om dibaci. Cu state vechi, cum afirmă grav presa contemporană… Ins alifit cu toate. De la cărat scule, vânzare bilete, lipire afișe, până la organizarea de mari turnee.

Timp de zece ani. Aici sunt intrigat. Fiindcă te știu cu mult mai mult de 10 ani și-ți cunosc calitățile muzicale, fizice reale. Ca să aflu, măi, după atâta amar de certitudini, de succese scenice ale tale - și, după o droaie de bani câștigați împreună - că ești vai de mama ta… Boccie. Nasoală. Pițipoancă. Cu fizic mincinos, cu chimicale-n corp, operații de tras pielea, ascunzișuri bisturite... zău că o descriere mai inestetică n-am cunoscut până azi. Noroc că am vederea bună. Și cu ureche… Paradoxal, psihologicalmente e că omul numit impresar urinează, borăște, cacă pe imaginea-ți. Și pe munca de zece ani. A lui. După 10 ani, ne devoalează cât de nasoală ești. Cum ne-a păcălit el pe noi, cu tine! Prea târziu. 

Ori el, ori tu, ori amândoi ați fost foarte jmekeri. Auzi măi, să nu se prindă fraierii că A.B. e o fantoșă. Azi o vedem, da’ nu e! Ăia de s-au înghesuit la lansări. Care dorm cu tine pe pereți. Cu foto-trupul tău sexy în baie sau pe cockpitul tirului… află că nu ești! Că, dansezi împiedicată. Că vocea ta nu e vocea ta, fața ta nu e fața ta. Zgripțuroaică răgușită. Îmi amintesc bancul ăla cu prostu’, care aduce vaca la târg. Nu vezi, bre, că e răpănoasă, șchioapă, chioară, are trâncă? De ce-ai adus-o? Și cretinu’ zice: ”Uite-așa, bă, s-o fac dă râs…!”

După zece ani de când ai adunat milioane de fani//bani ”cow-boyul” chiar te vrea ”vacă”… și de râs să te facă. Nu mai ține. Ești o minciună prea frumoasă. Și, o mare vedetă. Lumea știe asta. Așa că omul, presupun, are un chef masochist de a-și trage lui, sieși, preșul cu mâna lui. Apoi, dacă el face bani cu tine după care te desființează, cine dracu-l mai ia p-ăsta de impresar, monșer? 

Eu cred altceva. Imaginea ta și cariera ta erau în criză. Nu mai vindeai ca înainte. Ați creat un scenariu. Precum că v-ați certat. Ca să acaparați atenția. Acu’ de Sărbători. Numai că, ar fi un gest sinucigaș. Pentru ambii. Dacă nu, luând-o logic, pe un fir cartezian, nu e decât o mare inabilitate publică… Geamănă cu prostia. 

Crasă și grasă… ca o vacă…

George Stanca, pamflet