Scrisorile lui Stanca: Dragă Andreea Bălan, cum dracu' aţi stat atâţia ani, fără să vă atingeţi măcar buricele deştelor?

Trebuie să recunosc că, pe valul acesta de divorțuri/despărțiri din România, unde unii divorțează de libertate, forțați de împrejurări, și alții o fac deliberat, nu prea ne-ai surprins cu gestul.

Mulți dintre apropiați știau care e adevărul. Treaba răsuflase. Și, totuși... marea masă, fanii voștri, telespectatorii... erau în derută. Nu vreau să zic că, musai, ați fi în context, dar relația ta până la despărțirea de Keo are aceeași durată cu cealaltă despărțire a momentului, de data asta divorț - recent și celebru - dintre Boureanu și Pelinel. Dar să nu vă pun la oala comună, că nu ar fi corect. Fiindcă mie mi se pare genială acoperirea unei relații de non-iubire cu o căsnicie. La vârstele și experiențele voastre marital, mi se pare chiar cinică.

Dar și de un pragmatism inuman. Uluitor. Belitor. Crăcănător... Adică, să știi că nu mai ai nimic de-a face cu omul acela și să vă faceți, pe acest fond putred, o casă împreună pozând într-un cuplu solid și peren, e chiar culmea! Căci, chiar acest "împreună" are relativitatea lui. Măi copilă, voi aţi construit un duplex. Nu o casă. Două! O vilă cu două intrări, una la Nord, alta la Sud. Sau pe relația Est-Vest. Genială idee. Adică, voi erați împreună şi nu erați. "Adio, dar rămân cu tine", cum ar suna un titlu banal de film suprasolicitat de presă.

Titlul, nu filmul... Era pe când nu se zărea azi o vedem și nu e... în același imobil, dar în alt pat, alt dormitor...Ce relație mai era și asta să trăiești cu un om cu care nu trăiești? Sau, eventual s-o comiteți accidental sub presiunea jucăușilor hormoni. Presupun că mai copilăreați prin sufrageria comună, ori vă acuplați când vă surprindeați la bucătărie - romantic sau sălbatic - lângă vesela tristă de realitatea voastră secretă, aragaz, cuptor cu microunde, lavete și colecția de cuțite "Sollingen"... excitantă, totuși, viziune.

Acum, dacă mai poftiți, vă bateți în țeavă... Dar, cu toată ironia mea din aceste idei imaginative, drama unui "divorț" se relevă cu pregnanță . Ceea ce mă intrigă la voi este ca-ntr-o poveste moromeţiană. Cum dracu' ați stat atâția ani, din ăia nouă, fără să vă atingeți măcar buricele deștelor?...

George Stanca