Scrisorile lui Stanca. Dragă Anghel Iordănescu, nu degeaba eşti general în armată...

Puiu... Scuze, Domnule general! Era timpul să preluaţi comanda Oştirii Naţionale. Fără glumă.

În primul rând, fiindcă eşti primul şi din păcate ultimul Comandant care a făcut rezultate cu Selecţionata. Care a adus victorii Patriei şi a înfrânt oştiri redutabile. În campania din America. Unde, cu oştirea condusă în câmp de Gică Hagi ai dus faima noastră acolo unde nu visam. Ai dovedit-o că ştii să fii ceea ce se cere: Selecţioner. Că antrenori sunt destui. Ai făcut selecţia a ceea ce e mai bun. Şi, azi încă mai este ceva. Mai are balta peşte... Dacă nu pierzi pe drum ostaşi care meritau să fie încorporaţi în primele rânduri ale armatei Naţionale. Şi, îmi amintesc de cazul Mutu. Unde ar fi de scris un roman fluviu privind goliciunea orgoliilor, încăpăţânarea de a pune meschinul, miticul interes personal înaintea celui naţional. Despre paranoia puterii. Era apoi, Chivu, cu destule motive de a se retrage. Dar şi suficiente de a rămâne... Mirel Rădoi, certat, supărat pe nu ştiu cine de la Federaţie. De parcă FRF era Ţara însăşi. Un laş mi s-a părut băiatul acesta, ahtiat după petrodolari şi miserupist de Ţară. Apoi, un Radu Ştefan victima orgoliilor. Plus refuzaţii în mod fixist ca Săpunaru şi mult discutatul Sânmărtean. Iată deja un flanc de valori mari, scos artificial din uz. Şi aici, zic despre tot ce înseamnă selecţioner de la plecarea ta, ehei...!Se poate spune că sunt nostalgic. Că tu eşti ”depăşit”, ”expirat”, ”old fashion”... degeaba. Tu ai mai multă obiectivitate decât alţii. Luciditate. Nu degeaba eşti general în armată. Fii şi în fotbal! Apoi, ai ochiul. Vezi valorile. Ai nasul. Le ”miroşi”. Nu ai şi urechea aia piţurciană de catâr. Cu trompa lui Eustache invers... Să nu uit, apoi, că te flanchează în comandamentul suprem trei locotenenţi destoinici. Ancoraţi. Sigur, poţi lua experţii experţilor. Contează cine joacă! Ostaşii din câmp. Mă opresc. Căci, aici îmi amintesc ce-mi spuneai când te întrebam de ce nu a jucat Cutare? Şii ce-mi spuneai? ”Auzi, să nu-mi faci tu echipa! Eşti ziarist. Rămâi ce eşti!” Dar, să nu ne mai uităm înapoi. Avem în faţă o grea stâncă. Irlanda de Nord. S-o spargem în mii de bucăţi, Generale!