Scrisorile lui Stanca: Dragă Augusta Lazarov,

Există măcar o coincidență între noi privind relația cu Andreas Petrescu. Dacă tu l-ai știut abia în ianuarie curent, lucru ce distruge multe speculații veninoase, eu am participat mai-ani, la câteva emisiuni cu el la TVR.

”Unu” sau ”Doi”. L-am găsit pe ”Trei”. Apoi, a dispărut. Ne-am reîntâlnit vara aceasta la o crâșmă dedicată lumii teatrului. La Comedia. La Gigi… M-a invitat la ”Mă mut la mama”, apoi …”la tata” și m-am dus. Așa descoperii pe adevăratul Andreas Petrescu. Pe viitorul Andreas conturat în prezent. Care, bruscamente, are o personalitate, identitate dramatic indubitabilă. Un chip de, nu actor, nu comedian, nu tragedian, ci de autor dramatic. Care cunoaște comedia vieții. Până la tragedie mai e și nu ne este dor…

Aici e coincidența ce ne leagă. L-am descoperit în același mod. Loc. Piesă. L-am îndrăgit cvasisimultan.Tu, în felul tău elastic. Eu, în felul meu rigid. Tu, ca o tânără văduvă care a crescut//evoluat artistic în preajma unei bogății umane care a fost regizorul, omul de tv Lazarov. Eu, mereu același cunoscut…cu toate urile, calomniile, invidiile, tandrețurile provocate de scrisul meu direct și sincer, acid și analcid… Dar eu nu despre el// noi vreau să vorbesc. După recenta dezvăluire a iubirii tale, ai fost de o sinceritate nefirească. Deloc ca marfă pe piața media - mondenă mioritică. Nu pot să cred cât de naiv de sinceră ești. Mi se pare că a spune adevărul frontal ai nevoie de un eșafodaj de minciuni. Derute. Fandări. Fente. Spre a depărta de adevăr. Căci, mai ales vedetele cordite, împopoțonate de imagini false și paradite de văcseluri țipătoare, nu pot în ruptul capului să recunoască faptul că tu ai spus sincer - pur și sincer - că Da!, îl iubesc pe băiatul acesta. Fiindcă eu chiar îmi doresc să mă căsătoresc cu el. 

Au unde-s fițele de primadonă? Au unde’s volutele derutante? Au, ay,ay,ay!, unde e secretul relației? Unde v-ați iubit? La ce restaurant de fițe faceți nunta? Câte mii de euro va costa rochia de mireasă? De la Paris. De la ce casă e? De la Madamme Phomphlèe, Gyvankiki, Casa Bulitton? Care va fi meniul? În loc de icre negre, fasole bătută cu maiul și alte fițe pușcăriașe. Că autorii lor, ai opulențelor, Jiji sau finu’ Borcea p-acolo îs… Bravo, Augusta! Ești bărbată. Te felicit!

George Stanca, pamflet