Scrisorile lui Stanca: Dragă Aurel Munteanu,

Relu, prin anii ’90, când te prindeam noaptea pe la Cazino Victoria sau Șarpele Roșu, mă băteai cu ce nimereai, în avans, ca nu cumva să te ”bag în cerneală”, cum ziceai...

Acum, că mă bați sau nu mă bați, că mă iubești, fiindcă am fost băiat cuminte, eu tot te dau în fapt: să se știe, na! Faci 60 de ani. Deie Domnul să ți se mențină numele - număr cu care erai alintat pe vremea când jucai la ”Sportul Studențesc”. Aurel Munteanu ”Întâiul”. Repet, nu Munteanu ”Unu”, cum ziceau la radio…” Întâiul!, domnule ! Oricum, rămâne încă un blazon mai tare: “Aurelianus Împăratul Romanilor…”

Ce treabă aveam eu rapidistul cu tine, cu voi? Erați echipa favorită a liceului ”D-na Stanca” (Nr.  25) din conacul Grant. Cu terenul la poalele liceului. Aveam colegi care jucau acolo. Pațanu, ”Crețu” Mărgăritescu - ”scos” de Rică Răducanu; Gogu Guriuc; Oțelea. Cu Miu Ciornoavă și Niky Dumitriu - nu mai știu ordinea anilor - cu Florin ”Bulan” Dumitrescu , coleg și el de liceu , jucam miuțe pe terenul de baschet. ”Sportul” era echipa CAM-ului. În B. Toți rapidiștii țineau și cu ea? Tu ai venit mai apoi… Relu, dacă o dau pe istorie iese un roman-fluviu. Fluviu de vin bun. Alb. Sec. Rece. Mult. Restul, se știe... Așa că, mă concentrez la cele mai frumoase amintiri avute împreună la CM-SUA ‘94. Când am făcut în echipaj drumul Los Angeles - San Francisco. Și retur când n-am mai știut unde stăm. Coasta Californiei. Orășele însorite. De vis. Carmel, unde fu primar Clint Eastwood. Monterey Bay. Salinas. Când mergeam pe căldura aia, cu picioarele fără ciorapi în adidași, și consumam o sticluță de parfum pe zi. De migdale. Că ne spălam cu el pe picioare. Ce rămânea îl turnam în ”sconcși”... și ne miroseau ca un rahat într-o pădure de migdali… Am găsit un vin românesc. Ai luat o ladă. Am mai și dat din el, așa, ca să ne legitimăm ca popor al lui Hagi… Oftez și mă oftic, Relu. O să scriu toate astea, într-o zi. Le țin minte ca ieri. Ce vrei, America… 

Relu, faci și tu o boală nouă: faci 60 de ani… Mie mi-a trecut... Eu sunt mai cu finul tău, Ilie Năstase... Dar, toți suntem o generație. Puștimea ne zice ”expirați”. Să le dea Domnu’ să se bucure de viață cum am făcut-o noi… 

Gata! S-a cam dus vremea. Vine vremea…ailaltă!