Scrisorile lui Stanca: Dragă Bianca Drăguşanu,

Să plângă PRO TV după tine că-i duci ratingurile colo, hăt, în America? Sau ai iar contract cu "Drăguşaniada" - part two: "Bianca redescoperă America". Haino! Crudello! Neîndurătoareo! Nemiloaso! Câinoaso!

Sau eşti invidioasă pe Moni? Că, uite, ea şi-a găsit chinezu' potrivit L.A. locul potrivit. Miliardarul just. Te duci pe cărările ei. Bătătorite. Poate pică la drum de seară vreun alt chinez.

Asta îmi aminteşte de o istorioară din literatura română. Camil Petrescu parcă... Era un loc pe lângă care dacă treceai cu trenul îţi muta nasul. Mirosea a rahat. Povestea era simplă. Odată, trenul s-a oprit acolo, în câmp, din cauza unei defecţiuni. Un boier bogat, plictisit, a coborât să fumeze. În porumbiştea de alături, omul şi-a găsit destinul: a văzut o fată pe vine. Cu fundul gol. Fata făcea kaka. Era femeia vieţii sale. Căci vederea asta l-a excitat aşa de tare, încât a luat-o de nevastă...

De atunci, toate nemăritatele satului vin la ora când trece trenul, să se ka-ka, poate mai pică un boier sensibil şi olfactiv...

Ce-mi place mie este faptul că ai "fugit" din ţară deloc ca pe vremea ailaltă. Cică ai fugit discret. Adică, ţi-ai făcut tacticoasă shoppingul cu paparazzi alături. Uită-te la tine: cumpărături scumpe (fraiero, acolo sunt mai ieftine...). Apoi, pupi cu un sfâşietor adio botul căţeluşului. Mergi - pentru ultima oară, poate? - la coafor. Şi aşa, fugişi - soro - din ţară. Discret maşerì... curat discret!

George Stanca, pamflet