Scrisorile lui Stanca: Dragă Călin Geambaşu,
Fiica vechii mele prietene, nefericitei mele prietene Doina Spătaru-Olinescu. Ai dat, în primul rând, dovada unui lucru extrem de rar azi pe lumea asta, mai ales la noi, o țară "crizată" cum zice fiul-meu, o țară meschinizată de nevoi, încovoiată de griji și umilită de nedrepte beșteleli europene... deci, din ce în ce mai depresivă.
Mă refer la faptul că ceea ce ai făcut tu este unic. Iar gestul ca atare, ca semantică și ca senzitivitate, ca simbol, ca înțelepciune, ca exemplu, ca... orice vrei tu, căci nu mai găsesc termeni de comparație, nici adjective... trece dincolo de iubire. Este unul mult mai profund și mai stabil: prietenia. Tu ne-ai învațat în spectacolului ce adâncă poate fi o prietenie. Ne-ai cufundat până jos, la izvoarele ei. Profund...
De azi încolo ești un simbol al Prietenului în țara mea. Că de scandaluri și gesturi sexualizante, de manifestări lubrice, indecente avem parte zilnic, ba le căutăm, le provocăm, ne nutrim cu ele. Uite ce pâine albă mănânc eu cu acest colț... Să faci un concert "In memoriam", să recuperezi vocea cu interpretarea regretatei soliste la 50 de cântece, grele; să pui în mijlocul scenei, la locul cuvenit solistei, un microfon vizibil și un trandafir roșu, cu chipul solistei pe fundal, iar voi să acompaniați "trandafirul" cu tot profesionalismul ca și când ar fi Ea, iar noi să aplaudăm Trandafirul, mi s-a părut sublim. Căci, am stat și eu un timp, cât m-a lăsat șirul lacrimilor, în sală...
Era, cum să spun, o mare poveste andersoniană spusă invers. Aceea despre "hainele împăratului"; satirică, ridicolă. De aceea mă grăbesc a sublinia: invers. Aici, în povestea ta, toţi cei din sală ne făceam, ne iluzionam că o urmărim pe minunata și talentata Mălina, iar voi de pe scenă, nu vă prefăceaţi, ci chiar o acompaniaţi pe Ea! Un joc de o tristeţe nesfârşită... Repet: nu am cuvinte. Ești, Călin Geambașu, ești un Om. Dar, peste toate, ai dat românilor cinici și sceptici, dezolaţi de politichii europene, ai dat, zic, o speranță că Omenia și Prietenia nu mor.
Săru' mâna, copile!
George Stanca pamflet