Scrisorile lui Stanca: Dragă Carmen Păunescu,
Săptămâna care a trecut fu una grea pentru tine. Fiindcă a fost ziua lui. Și, a două ediție, la Craiova, a zilelor Adrian Păunescu. Alături ți-a fost Ana Maria, mlădiță energică din Poet. Trei zile pline. Comunicări. Evocări. Cântări.
Concurs de poezie condus de acad. Eugen Simion. Andrei, managerul cenaclului, făcând aluzie la cazurile aparițiilor de ”moștenitori” ai poetului a spus cu umor că lista fraților și surorilor este deschisă...
Cenaclul însuși fu prezent cu Vintilă, Alifantis, Ivanițchi, Bertzi, Șeicaru și domnul consul Socaciu.
Evocările din sala filarmonicii au fost emoționant-elogioase. Implacabil s-a subliniat starea jalnică a țării, Țară omniprezentă în lirica lui. Ca și condiția detestabilă a țăranului român. Savantul Radu Ray a povestit cum, alături de Adrian și oltenul Petre Gigea, au salvat în ultima clipă țara de la cooperativizarea zonelor montane. Și la ce a folosit? Căci azi sunt depopulat iar păsurile chelite, jefuite, de paraziți famelici... Fu apoi cenaclul la Bârca și vizita la casa memorială. Alte evocări. Un grup de tineri a cântat superb cântecele valoroase ale cenaclului. Te vedeam asudând.
Și, toate astea le-ai organizat tu, Carmen. Cu Ana Maria de-a dreapta. Cu Andrei. Mai rar așa ceva. Vă vedeam cum vă zbateți... Căci, un om ca Adrian, fie și dispărut, inspiră încă energii nebănuite.
Să nu uităm prezența și valsul marelui compozitor Eugen Doga. La fel recitalul Dorel Vișan. Cu opțiuni inedite din lirica poetului. Surpriză. Căci, aștepți la poezii de tip maiakovskian, ”în gura mare” sau ”în patru strigăte” și... Apropo, marele poet marxist e mai mare ca Adrian cu 50 de ani și o zi...
Jenant, pentru noi, fu numărul mare al poeților din Basarabia și Bucovina... deh.
P S. Un Urechilă TV blogo-slovește și mă mușcă jevrește de picioare. Că, am fost la un post tv în papuci ”ca un țăran”. Da. Erau papuci de vară. Marcă. Din piele de... boule. Mă uimește disprețu-ți citadin și nesimțit față de țărani. Asta au fost și bunicii tăi. Puțină reverență, mucozitosule, față de taică-tu. Eu l-am respectat... Bine, îmi schimb papucii. Tu ce faci cu urechile? Le împletești fundiță pe vârful capului tău sec. De zevzec.
George Stanca, pamflet