Scrisorile lui Stanca. Dragă Cătălina Ponor,

Dragă Cătălina Ponor,

Gata, ajunge! Ai făcut 100 de ani de viaţă şi 200 de activitate în gimnastică! Gata! Mă uitam pe lista performanţelor dumitale lungă cât o zi de post cum zice folclorul... sau ca barba lui Moş Crăciun. Ai făcut, cum zice la ziar, pe bune, 30 de ani de viaţă şi 26 de gimnastică. Dar, repet, eu mă încăpăţânez în cifrele mele din începutul acestei scrisori, alea cu două zerouri. Căci, e şi grea e şi frumoasă viaţa de gimnast. Pe alocuri e un coşmar, un drum de Golgotă. De aceea, când văd o copilă, cum erai tu, că a luat o medalie, mă apucă plânsul. Câte ore de chin pentru un metal acolo, care nici nu e din ce se spune, ci este doar suflat...Ai dat vestea retragerii tale pe o vreme plină de nori spirituali româneşti, plină de tristeţe şi lacrimi. Mai întâi că Ţara e unde e, că Ţara pentru care ai trudit a ajuns unde a ajuns. Zbuciumată de plâns. Apoi, omeneşte, că a pierdut un Monument al artei sale Stela Popescu,... urmată de Cristina Stamate, colega sa. Aici e şi mai grav, căci vedeta cealaltă avea doar 71 de ani...Dar să nu te-ntristezi, fetiţa tatei. (Îţi zic aşa, fiindcă ai vârsta copilei mele...) Voi, la 30 de ani, abia începeţi viaţa. Mai ales tu, Cătălina. Fiindcă, dincolo de performanţe, era o viaţă, zisă şi ”ne-viaţă”, plină de chinuri, sacrificii, eforturi, dureri fizice, traume psihice... dar la final orbitoare prin luminile succesului, adesea mondial. Şi, iată, începe cea de-a doua - Viaţa Civilă. De azi încolo eşti ”în civilie”. O mare sportivă în retragere. E dificil să te trezeşti la numai 30 de ani ca o ”fostă”. Dar tu ai început de la 4 ani... Ăsta e statutul gloriilor gimnasticii. Azi, te uiţi în faţă şi vezi viitorul - un Bărăgan de timp pe care trebuie să-l ari, semeni, să aduni recolta de pe el. Ai un viitor verde. Lung şi luminos.Şi era să uit faptul că tu ai reluat gimnastica de la capăt. Căci atunci când nimeni nu mai credea, tu ca şi bravul bărbat Marian Drăgulescu, aţi mai revenit tandri şi cu dor la cariera de gimnast. Oricât de chinuitoare aş fi spus eu că este... şi este! Asta e Tenacitatea! Şi... de acum - Libertatea. Vezi ce faci cu ea. Eşti o fată - ce zic eu?, o femeie frumoasă, armonioasă, sexoasă chiar. Gagică bine, ”rea de bună”, cum zic golanii ăştia de azi, masculii; revoltător de tânără, celebră... Vor fi multe tentaţii să-ţi vinzi frumuseţea. Cum au comis-o altele... Fii foate atentă, îţi spun eu, şacalii salivează. Nu refuza unde e cazul, dar te rog eu, ai grijă de onorabilitatea sportivă şi olimpică pentru care ţi-ai jupuit palmele, fetiţa tatii.Să ai spor în Noua Viaţă. Te sărut pe suflet, Cătălina, şi pe mâinile alea muncite ca o salahoriţă de lux, Campioana noastră...