Scrisorile lui Stanca: Dragă Constantin Iosef, te acuz numai pe tine...

Interesantă, patetică şi dramatică scrisoarea adresată fostei tale soţii, al cărei nume e notificat a nu fi devoalat. ”HVedeta”. HVDta. Că, este hipervedetă. Zici că v-aţi cunoscut pe net. Oameni în toată firea. Victime inocente…

Zici că ai descoperit-o mai târziu. Că este invers decât o vedeam noi la tv: simpatică, drăguţă, carismatică, o bomboană. Te-ai gândit că la tv, în disperarea retingofilă, dă totul? Că nu-i mai rămâne nimic în viaţa concretă? Cotidian ea e invers.

Doar pentru sine. Un animal solitar. Asocial. Prietenii ideali îi sunt spectatori, nu prieteni. Un compliment. Eşti un excelent descripţionist. Portretul alcătuit de tine poate fi model pentru psihiatri, la descrierea unor simptome de hiper-vedetă. Sindromul hipervedetei. Lucru cunoscut. S-au studiat şi socio şi psihic cazurile unor hipervedete din rock. Vezi filmul dedicat lui Jim Morrison. Sau pe cel dedicat lui Andy Warhol. Vezi ”Ce s-a-ntâmplat cu Baby Jane” al lui Bette Davis. Cazuistica umple un ocean de exemple. Şi, nu ştiai că majoritatea hiper-vedetelor nu rezistă presiunii tandre a publicului? Şi ajung monştri. 

Ce spun eu sunt speculaţii. Empirisme. Dar, într-o viaţă în care am păscut, am făcut baie, cură de vedete, mă mai prind la câte ceva. Monştri, ziceam. Egoişti. Egotişti. Egocentrişti. Egolatri. Idolatri de sine. Isterici. Schizofrenici. Paranoici. Chiar nu-i vezi la tv - politicieni şi moderatori - oricât de bine ar fi ei acoperiţi? Căci azi, pe haosul paroxistic pre-electoral, majoritatea aşa-zişilor moderatori – puţini adevăraţi – sunt ori psihopaţi, ori agenţi acoperiţi. Ziarişti pur sânge, mai rar, bobocule! Acum, şi tu dramatizezi. Nu ştiai că iei o hiper-vedetă? Credeai că e altfel, dânsa SVDta, excepţia amorului tău? Ei, aşi! E raportul dintre ceea ce eşti, ce pari a fi şi ceea ce vrei să pari a fi. Te-ai însurat cu o părere, monşer. Imagine. Falsă. De consum. Luaşi o păpuşă gonflabilă. Actor din ”Societatea Spectacolului” debordian. Ai descoperit-o abia-n budoar. „Dezbrăcată” de trucurile cu care farmecă publicul. Şi ai aflat ca-n ”Hainele noi ale Împăratului”: Măria Sa e-n curu’ gol! De aceea, te acuz numai pe tine. Doamna e ca orice hiper-vedetă… normală. Punct. 

George Stanca, pamflet