Scrisorile lui Stanca - Dragă Cristian Balaj,

Nu m-am adresat de  mult  unui arbitru din dorinţa de a face  economie de adjective. Şi, mai ales de invective.

Pe care le păstrez într-o casetă îmbrăcată în mărgăritare pentru politrucii vremii. Că doar vine Campania şi ieşim pe tv să flatarisim poporu' cu televizoru'.

Eşti o excepţie, fiindcă la rafinamentul pe care-l ai , îl meriţi, îţi voi rezerva un limbaj rafinat. Vezi, sunt într-o ogradă diverse orătănii.

Printre ele mereu e un lider: curcanul cel gras. Grăunţarul. Mă uitam la meciul fluierat de mata Steaua- CFR Ecomax Cluj.

M-am speriat de cum te-am văzut delegat aici. Zic, omul face meciul praf. În favoarea unei părţi.

Fiindcă, am eu în carnetul în care te monitorizez, de când m-ai fitilit odată cu succes, am trecut mai toate antecedentele-ţi pro-clujene.

Am zis că Jiji e nebun să te accepte. Şi fu. Credul şi fudul. Ai prestat aparent la două capete. Un grăunţar ştie cum: manieră elegantă.

De mare arbitru . Eşti. Când doreşti. Ai zdrenţuit meciul bozgoreşte: ca un "om fără ţară". Deci, neutru, nu?...

Ai fost un grăunţar de geniu. Pac, pac! Cioc, cioc! Ai ştiut când să dai cu ciocu'. Căci eu, şi cu alte preocupări decât fotbalul, furat de aparenţe, am uitat faptul că eşti pro-clujean.

De mic. Se vede şi statistic. Ca un grăunţar: ia grăunţele în cioc, apoi le basculează-n guşă; le ţine la macerat un timp de vreme; de aici în duoden.

Apoi, dă cu clonţu-n toate găinile. În "ale lui", mai moale. Vai, dar cum să ţii tu cu "ecomarxiştii" când ai eliminat doi de la ei ?

Eşti acoperit. Eşti apreciat de Şefu. Crăciunescu. Eşti arbitru internaţional. Păcat că în lumea asta, la (i)morală nu se dau titluri.

Ai auzit tu vreodată de "canalie emerită"? "Cocotă rafinată" . "Mişel/ticălos/netrebnic laureat al premiului de stat".

"Boarfă honoris cauza"? Nu ! Vezi, aici lumea e aiurea : la observarea calităţilor inverse.

E oarbă la virtutea defectului. Fiincă ea gândeşte pozitiv. Greşit. Există şi genii leproase, ştii bine asta. Mai ales mata.

În acest context, al grăunţelor şi virtuţilor, ai toată invidia mea: eşti genial, diabolic, laureat. Doctor hoţoris cauza.

Te admir. Dar, nu te respect. Doar te detest. Josnic şi cordial...

P.S. Şi nu ne crede pe toţi proşti. Că nu eşti tu chiar mai dăştept...

George Stanca, pamflet