Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristian Cioacă,

Nici dacă te cunoșteam ante-factum nu mi-ar fi venit să-ți spun „dragă". Deși nu ai figură de ucigaș în serie, nicidecum una de măcelar uman. Ba, te găsesc charismatic.

Dar, nu uita și dostoievskianul Raskolnikov era drăguț... Antipatia mea însă nu mă deranjează ca să te „judec" drept. Ca o instanță morală de la un imaginar tribunal media.

Nu mi-ai plăcut, fiindcă în mai toate aparițiile televizate ai fost sfidător la adresa tuturor. Și, mai ales cu presa. Îți țin minte rânjetul superior și cinic. Pe mine nu mă doare nici în călcâi de faptul că ai sfidat presa - eu nu mai sunt de mult „ziarist", m-am recuzat - ci doar de faptul că trebuia să apari modest. Ca un cetățean. Om. Dar, dacă ai făcut ce ți se pune-n sarcină, om nu te mai poți numi.

Mai mult, ca să dau un diagnostic, nu o sentință, pe înțelesul tuturor: te-ai purtat ca un milițean. Ca un șef de post de la Curu Pământului din Deal.

Așa te-am perceput. Apoi, cred că după președintele și premierul țării, după minunata politiciană blondă, după Gâdea, Badea sau Bendeac ești cea mai cunoscută, mediatizată persoană.

Cel mai notoriu polițist. Soțul Elodiei. Sau ucigașul, măcelarul ei... Și, fiindcă te știe toată țara, eu te-aș folosi la jocurile alea electronice, le-aș numi "Elodia" și tu ai fi, bineînțeles, criminalul... Fiindcă, nene, ești legendar. Și, mai ai de săpat să fii și mai legendar...! Căci poate s-or găsi probele. Sau vei recunoaște...

Apoi, vai de mama celor care, contemporani cu tine, se numesc Cioacă. Nu vor scăpa de întrebarea dacă sunteți rude, fie ei și din Kamceatka... Ești un OJ Simpson alb și mioritic...

Mă gândesc la ce rating ai face cu un talkshow criminal: „Cioacă show" - tranșa 1... Cu sloganuri gen „Cu Cioacă o să vă placă!" sau "O seară cu Cioacă//Să vedeți ce-o să vă facă...!"

Eheiiii, eu glumesc, dar purceaua e moartă-n coteț... și biata Elodia ascunsă-n țărână în zeci de locuri. Iar tu, acuzat de crimă cu sadism... condamnat cât prețioasa revistă 22... de ani. La și mai mulți ani, vere!

George Stanca, pamflet