Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristian Sima,
Te ştiu mai ales de la OTV, când mă uimeai cu „competenţa” în materie de bursă. În care eu nu sunt nici corigent, nici repetent: sunt un ignorant flagrant. Habar nu am ce este aia.
Atunci când aud de „indicele Dow Jones", cred că vor să-l dea jos pe unu Ion... că se lasă cu vreo arestare, execuţie, ca la nea Nicu. Sau cu Mubarak. Ori alţii, prin Orientul recent, ajunşi în Orientul etern...
Te priveam şi ziceam, admirativ, ca mamaie, săraca: „Da' bine le zice, maică, fir-ar mămiţica lui a dracu' dă dăştept..." La fel, îmi plăceau versurile Ninei Cassian, când nu lingea ea PMR-ul şi URSS-ul, ci alea scrise în limba spargă; sau cântecele din limba celentană gen „prisencolinenaitciuzol"... Sună bine, dar nu e nimic. Că, abia dacă pricep ce spune Moise Guran. Dar, el mai ştie şi româna pentru novici sau ignoranţi. Mai ales, când ne spune să cumpărăm sau nu valută...
Sincer să fiu, nu mi-ai plăcut niciodată. Ai ceva nasol în priviri, o aroganţă bine disimulată. O viclenie de jivină iute... Pentru fraieri, nu pentru mine. Că, măcar eu îmi declin incompetenţa prin prezenta.
Pe când alţii, teoreticieni, finanţişti, experţi nu s-au prins ce vorbeşti şi ţi-au dat avutul pe mână. De ce nu a făcut-o şi un as ca Stolojan, care stă toată ziulica pe bursă!? Că nu e fraier. Ageamiii care te-au crezut expert n-au văzut, ca mine, luminiţa aia perversă din privirile-ţi. Ba, propun un test simplu: pune un copil de 10 ani cu poza ta în faţă şi vezi ce zice. Orice, numai „bun", „cinstit", „onest", nu... Părerea mea. Deşi, per total ai comis un act de semihaiducie.
Ai luat de la bogaţi... de la naivi, plătitorii de TVA pe prostie. Aparent, eşti un om bun. Ai vrut să îi ajuţi, dar nu ţi-a ieşit... Acum te chinui prin străinătăţi ascuns, cică, să le dai banii înapoi.
La naivitea lor anterioară te pot crede şi cu asta. Dar, ai cam încurcat-o în acte. Ăsta e un act de escrocherie. O-ncurcaşi şi tu, şi clientela ta credulă... ca să nu zic cretină, mai degrabă naivă. Deh, orice distracţie se plăteşte, şi orice prostie... Nu mă bucură pierderile lor, că poate măcar unul a şi muncit pentru banii aceia...
Dar, angro, poate că o meritau. Volens-nolens, ai făcut un act de dreptate. Ai alcătuit o castă mică de meritocraţi: a celor cu bani nemeritaţi... Eşti primul brookerscroker al ţării...
Patria, recunoscătoare...
George Stanca, pamflet