Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristian Ţânţăreanu,

Tot cu femei goale, țâțoase și frumoase, tot cu petreceri pantagruelice sau gargantuelice... nici nu mai știu cum se zice de când nu am mai făcut una. Să nu crezi că mă autoinvit. Ba, jur, fug de ele. Nu mai merge, Cristi! Ba, nu ai voie aia, ba ailaltă. Nu bere că faci tensiune, vin roșu la fel, doar un păhărel cu alb sec, acolo. Da’, nițelușșșș monșer. Ponderat, moderat, calculat... rahat!

Dacă scapi în ceva, exagerezi, a doua zi ești fericit că n-ai chemat salvarea. Că preotul...Mă bucur că tu ai voie la toate. Nu te invidiez, nu-i un sentiment nobil invidia. Chefurile pentru mine-s un calvar. Am încercat să driblez, să fentez, să evazionez, să evadez din vârtejul ăsta culinaro-bahic. Că, sincer, dacă nu ”servești”, ce mai cați la chef, ca un degustător dezgustat? Uite așa, na! Am venit să-mi mângâi cu duioșie paternă ficățelul și splinuța, inimioara cu catifeaua unui nimic. Vreau Nimic! Sau o apă minerală rece! Aia chioară e ca sexul de babă... Dar, poți? Imediat vine Gazda, manadatarul diavolului, și-ți pune, trântește în față; îți toarnă, îți bagă pe gât ceva. Să refuzi te-a luat Naiba. Să mănânci/bei, te-a luat Dracu’...! Nu mai pot!Grav e că din omul vesel de acu’ ceva vreme devii un POSAC nesuferit, socialmente. Ciufut... cu același adagiu: ”aia nu - aia nu!” Lumea, proastă, te acuză de scârbos, distant, idiot. Ba câte un bețiv marin, umflat de alcool, te și jignește. Nu-i răspunzi. Apoi, te bârfește cu toată liota că ai fost, nu distant și chinuit, îngâmfat. Ai tăcut vulgar, cu expresii triviale ale feței... L-ai jignit tăcând... Grobianismul pizmaș joacă table - șahu-i pentru creiere - cu prostia primitivă și agresivă. Apoi, ești acuzat că -  auzi, tăcând! - ai scoborât nivelul serii. Conjurația cerebelelor abisale. Înghiți scârbit judecata nărozilor majoritari. A Duodenelor. Proști, da’ mulți. În politică e invers. Mulți, da’ proști!... Ce faci? Taci! Nu te implici. Bestia triomphante. Să se bucure! Bine zice Umberto Eco. ”E invazia imbecililor. Internetul l-a promovat pe idiotul satului.” Nu merită să-i răspunzi nici cu o epigramă. Căci tu, îmbătrânit în meserie, poezie, experiență, lecturi și în cele grave ale vieții, nu te poți apleca de șale, doar ca să pari micuț ca ei......De aia-ți spun, Cristi, să nu mă chemi la vreo paranghelie de-a ta, că nu vin. Deși la tine vine lume educată, realizată... Tu încearcă, poate mă convingi...!