Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristian Ţopescu,
Te ştiu de mic. Din copilăria mea. Nu a ta. Ai fix 10 ani peste... Dealtfel, pot spune, cum suna un slogan: „am crescut cu TVR" că eu am crescut cu tine...
Te ştiu din ziua debutului. Eram la liceul Dna Stanca (nu suntem rude...), când comentai o cursă de cai în pauza unui meci de fotbal. A doua zi, pe culoarele conacului Grant, care era localul liceului, colegul mai mare Anghel Donescu, călăreţ de frunte şi vedetă blondă, ne spunea: „Pe ăsta îl cunosc, face călărie cu mine, la Steaua...".
Nu are rost să cădem în braţele pufoase ale melancoliei. Riscăm să ne placă mai mult decât în cele ale femeilor... Mai bine o facem altă dată. Depănăm. Melancolim. Sau „melalcoolim"... dar nu e cazul cu tine. O facem la un suc. De struguri. Dar, mai am a-ţi spune că pe vremea studenţiei, când am început să colaborez la "Săptâmâna" adus de Jeana Gheorghiu, eram mândru să-ţi fiu coleg. Ba, chiar mă băgam în vorbă cu tine ca să mă ţii minte. Acum cred că ştii cine sunt... Ba chiar ştii şi când sunt născut, că mă suni de ani de zile: pe 7 mai. Ziua când a luat Steaua Cupa Campionilor.
Nu ţi-am spus-o, dar pentru mine, puştan miştocar de Giuleşti, ai fost tot timpul un model. Moral. Profesional. Echilibrat. Calm. Discret. Educaţia militară dată de tatăl tău a prevalat, e clar. Muncitor. Modest. Fără să fii fraier. Şi acum, după o viaţă spectaculoasă, de roman, nu mereu de invidiat, cu meandre periculoase, tare - se vinde, monşer ! - ai ajuns la momentul unui bilanţ. Tu ţi l-ai impus? Sau revista care te-a publicat cu interviul. „Tango"!
Te retragi din politică - taaaango! - dom' senator, şi ai început şi tu să dai interviuri. Sincere. Directe. Nu stategice. Nu diplomatice... nu political corecte, ci cu cărţile pe faţă. „Ăsta sunt eu, nene!" Tango!
Apropo, te retragi „political". Bine că nu ai gustat până la fund din cupa politichiei, te pierdeam. Şi, mai ai o vorbă profundă acolo, la care am o replică. Zici că: „După ce am cunoscut unii oameni, am iubit şi mai mult caii. Şi câinii".
...Eu, după ce am cunoscut oamenii, am început să iubesc mai mult... femeile. Multe.
Taaaango!
George Stanca pamflet