Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristina Deleanu şi Eugen Cristea...

17 decembrie 2014 20:19   Vedete românești
Ultima actualizare:

Am citit cu dezolant interes articolul despre viața voastră de actori. Azi. România. Sec XXI. Anno Domini MMXIV. Grea. Chinuită. De azi pe mâine. Cu o pensie de mizerie.

Spun asta după ce am avut ocazia să stau mai multe zile alături de un mare actor, care demn, mi-a vorbit despre orice, numai nu s-a plâns de condiția mizeră a actorului român. Una dureros de reală. Nici voi nu v-ați plâns, ci doar ați relatat o realitate…Poate că este și vina voastră că nu v-ați făcut o firmă și o formă de promovare. Căci, așa cum banul face muzica, ar fi trebuit, nu știu cum, să vă băgați, să promovați acest mod de mini-teatru. Dacă actori mari care urcă pe scenă - spuneți voi, pentru 150 de lei - de ce nu vă promovați ca ”teatru de apartament”? De vilă. De domeniu. Câțiva miliardari acolo mai avem prin Patria nemuritoare… ”Da, mai avem câte ceva prin țară! / Ceva Carpați și-o clasă miliardară?…” ar fi declamat Păunescu! Decât să dea mii de euro unor maneliști, e mai trendy, mai șic să aduci o trupă de actori, nu? Sau, decât să dea de 3-5.000 de euro unor ”solizde”, pe care le-ar chema mai degrabă direct în budoar, decât să se exhibe ele unui grup de invitați - să-și arate relieful epidermic cu pectoralii țanţoși, și cu bulănelele vizibile până la păsărică… sau chiar și mai avântat… și să cânte cu pozitiv - mai bine ar da bani mai puțini unei trupe? Nu mai comentez, e gustul omului, dar în el te și poți infiltra. S-o facă din snobism, măcar... Mai ales că voi veniți cu piese autentice, din cultura clasică autohtonă or universală. Cu actori adevărați, nu reminiscențe din cântarele României, decoruri, costume. E o idee.  Căci, am mai spus-o cu aceeași amărăciune, azi actorul alunecă existențial spre originile teatrului. Prin asemănarea cu vremile menestrelilor, ale căruței cu coviltir și a reprezentației în piața publică, ori …”colo în zare, sus la Castel” . Căci, uriașă premoniție avu Dan Aldea: „Deschide-ne poarta și dă-ne o coajă/Aibi milă de niște bieți menestreli/Veșnic pe drum, asta ni-i soarta,/ Veșnic pe drum, căutând un castel. Da! ”Este grea, dar și… urâtă soarta de actor”

Mai multe