Scrisorile lui Stanca. Dragă Cristina Spătar,
Am eu dreptate când afirm că voi, generația asta de solizde, (soliste –sexoase), de dive-lascive, practicați o muzică de tip culinar: un soi de ciorbă călduță, cu arome de pătrunjel, mărar și urme de carne, totul conservat. Care seamănă a masaj superficial. Ăla care ori te-adoarme, ori, nu! Nu vreau să te denigrez și doar să te-ncurajez.
Fiindcă am avut ocazia să te urmăresc în recital, recent, pe viu, și să descopăr la tine altceva decât pari. O excelentă solistă de muzică populară. Și, încă din aceea bună, de calitate, de muzică românească pură. În curs de clasicizare. Departe de manelele alea pentru oboreni, subculturale și idioate ca mesaj. La care oricine cu ceva voce se poate cantona cu succes, dar fără distincție... Căci toată industria chefului autohton, a chiolhanului mioritic - repertorial vorbind - este în afara arealului de folclor. Cine mai cântă azi din Maria Tănase sau Maria Lătărețu? Ale căror piese au ajuns să fie mai toate cu valoare de patrimoniu. Da ”Mărie și Mărioară” nu mai este de mult un cântec de petrecere, ci o perlă, o nestemată ce trebuie păstrată. Or, zic eu, la invazia de manele și de banalități, sau așa-zise cântece populare românești, cu tematică gitană - gen ”bani mei, dujmani mei, fhamilia mea ”- la o tematică infantilă, aculturală, trebuie să se impună ”songul” de patrimoniu. Profund românesc. Așa cum sunt șansonetele la francezi.Pe aici - că voce ai, carismă ai - poate fi drumul tău nou, opțiunea ta repertorială. Făcută treptat... Lascivitatea are și ea rolul ei în cântec. Dar este dependentă de dominanta publicului - masculin sau feminin - de ora prestației. Lascivitatea reiterată duce la leșin. Vreau să spun, să fiu exact: la cântecul leșinat. La pelteaua muzicală. Or, la calitățile tale vocale e loc și de altceva. Fără a renunța musai la senzualismul tău manifest. Numai că, am impresia, nu are cine să te îndrume. Să nu-mi spui vreun nume de impresar din zilele noastre... că se stră-vede ce au produs și ce au distrus...Cristina, nu-ți sunt nici tătic, nici bunic, nici impresar, nici altceva, dar te rog un lucru: privește-te mai des în oglindă, ascultă-te singură la cască... și mai reflectează.