Scrisorile lui Stanca: Dragă Dan Petrescu
Ai făcut 48 de ani. Te-am auzit când ai spus pe la un post tv că nu-ți vine să crezi. Nici mie… de parcă era acum o sută de ani: Când ne mai întâlneam în serile de vară la Vox Maris. Când am deschis o revistă, prima de high-life din România - Viața Mondenă, cu prima ta nuntă.
Când am fost la Mondialele din SUA și le-ai dat gazdelor golul acela de pe dreapta. Unicul. Și, gol al victoriei. Când, vai!, ai ratat la San Francisco - Palo Alto penalty-ul cu Suedia. Când te-am vizitat, la Londra, erai accidentat și jucai la Chelsea. Când de dragul lui Chelsea ți-ai botezat fata cu numele acesta. Cred că și acum visezi să o antrenezi. Căci, eu unul, cred că ai fost în fotbalul rus tocmai ca să te vadă mai bine patronul englezilor.
Când venea prin redacția VIP, tatăl tău, dom Colonel Petrescu, fie-i țărâna ușoară, și ne alimenta cu vești proaspete despre tine pentru care era un adevărat ofițer… de presă. Când chiar dacă depărtat fizic, trecând la chinezi, am observat tu că ești făcut pentru echipele mari.
Când, la noi, cât ai antrenat ai fost campion cu modesta Unirea Urziceni. Oraș cu atâția locuitori cât să încapă pe stadionul meu din Giulești… Când totuși, Rusia, Qatar, China chiar dacă nu au fotbal mare sunt țări stabile fotbalistic, cu bani și perspective deloc de neglijat. Când mă gândesc că prejudecăți înguste de cartier te-au făcut să nu stai prea mult la Rapidul meu. Ce ar trebui să-ți urez din suflet, dincolo de cele personale numai ale tale, sunt câteva lucruri care știu că-și plac, Dane. Să dea Domnul să ajungi într-o zi să antrenezi Chelsea. Și în altă ordine, să antrenezi naționala României. Așa să-ți ajute Pronia.
La mulți ani!