Scrisorile lui Stanca: Dragă Dan Piţa,
Or pe Dan Nuțu care a renunțat la carieră pentru o libertate reală în America. Sau pe Bazil Nițulescu, uriaș actor - pe care-l găseam uneori la Dan Nuțu în casă - azi cvasinecunoscut. Mai degrabă, emoțiile mele s-au datorat asemănărilor paralizante ale societății românești de răs-alaltăieri, de început de veac românesc, cu cea de azi situată la fel: la început de veac. Probă că răul dăinuie mai lesne prin secoli... Mărturisesc, emoțiile erau mai degrabă indignări...
Sigur, e meritul lui Zamfirescu, mare prozator uitat, care a știut să „fotografieze" balzacian satul românesc. Așa cum a făcut-o Cezar Petrescu cu Bucureștii... Dar și tu, să intuiești, cu 30-40 de ani înainte cum va fi, găsesc a fi un semn de intuiție istorico-socială sănătoasă. Căci, fac ce fac și din tot filmul cu scene memorabile, eu tot la o întâmplare mă rezum. Deși evoci realist arhaismul vieții la țară: realitatea lui cruntă prevestind mișcările anti-arendășești din 1907, acel „Fisherland" care erau țările române, eu am rămas cu obsesia. Cum ai putut tu, zugrăvind portretul lui Tănase, să-l vezi atât de bine pe actualul, contemporanul, inubliabilul, implacabilul, irefutabilul, personaj ilebranlabil al unei societăți corupte și nedrepte.Pe EL. Pe JIJI.
El însuși corupt și nedreptățit, deopotrivă. Dar, să-l pre-vezi cu o precizie de microscop prin Scatiu? Cu detaliile acelei veselii ostentative și vulgare. Cu zaiafetul în care el era primadonă și june-prim. El. Numai el. Circulă și acum pe Youtube, ca zvonurile la radio-șanț, cu imaginea neamprostismului. Jiji în splendoarea dansului. Sfidează. Briază. Aiurează. Cum crede, idiotu..., că nimeni nu mai e ca el. Că însăși omenirea e reductibilă la carnea lui inghinală... Paranoicul. Căci, din paranoia ceușească au apărut sute de mii de „paranoiași" mioritici.
Ei bine, tu i-ai simțit pe alde Jiji de mult. Ai avut cultura. Ai priceput epoca. Te felicit. Și, dacă ar fi să avem un DEX video, la vocabula „parvenit", eu aș pune alături de contemporanul Jiji, secvențele cu Tănase Scatiu. Cu lăutaru-n cârcă...
George Stanca