Scrisorile lui Stanca / Dragă Dan Vană,
Omul momentului. Şi asta nu numai pentru că eşti un bun, original şi mişto interpret al acestui gen, ci şi un organizatror chiar de sacrificiu, pe deasupra, ca director al Taberei folk din Calafat.
De la care nu cred că a lipsit cineva din lumea de sub reflectoare de substanţă a folkului românesc.
Cu ediţia aceasta a taberei ai reuşit să atingi suma sumelor. Generaţii, straturi, curente, tendinţe tot acest aparent ghiveci, de fapt un amalgam, o unitate în diversitate, a fost la Calafat.
Floarea florilor, esenţa esenţelor. Este indubitabil, ai transformat oraşul tău natal şi al lui Gică Popescu care e celebru, în Capitala folkului românesc.
Ai sfidat un Bucureşti trufaş şi plin de sine, gemând de corturi politicieneşti ce put a rahat pe care toată apa Dunării, care trece pe aici între Calafat şi Vidin, nu o poate spăla...
Un oraş de parveniţi politici şi infatuaţi fără rădăcină de apa Dîmboviţei. Şi o spune un bucureştean de pământ...
Ar trebui să ocup tot numărul de semne afectat acestui înscris dacă aş transcrie lista celor prezenţi. Care au stat, au cântat, au campat, au comunicat zi de zi, seară de seară, şi, mai ales, noapte de noapte, pe malul Dunării, la foc sau prin preajma piscinei de la Amfiteatru.
Mi se pare un record frumos. Mai ales că s-au confruntat pe scena de la piscină toate generaţiile şi curentele într-o armonie perfectă.
De la clasicii în viaţă: „Prezindente" Doru Stănculescu, Minghiat, Vintilă, Ivaniţchi, Paraschivescu, apoi Eugen Avram, Valter, Ov. Mihăilescu, Scridon, Vlad Pietreanu care a venit cu o noutate pe care aş numi-o comic-folk, un soi de protest-song satiric... plus noile mişcări de poeţi, folkişti şi poeţi-folkişti din Moldova şi din Bucovina, unde, pare-se, se va muta centrul de greutate al creaţiei folkiste, aşa cum pe vremuri era Timişoara cu muzica rock, Phoenix...
Ai merite deosebite. Meriţi decorat. Dacă această mişcare culturală autentică ar mai interesa pe cineva din spaţiul culturii.
Dar ce mai e azi o mişcare culturală faţă de grava lovitură de stat, în care a murit doar unu... de necaz? O bagatelă. O ciuruială, acolo...
George Stanca, pamflet