Scrisorile lui Stanca. Dragă Dan Voiculescu
Aud că s-ar putea să fiţi eliberat. Mă bucur mai întâi pentu faptul că un om a scăpat de o pedeapsă nedreaptă. Sau să zicem exagerată... Apoi, a şocat arestarea unui om de afaceri de la noi, om de succes, care de circa zece ani era ţinta unor forţe oculte.
Şi, mai ales, anti-româneşti, în ultimă analiză. Căci, a aresta oameni, români bogaţi, aşa cu nemiluita, ca răzbunare politică - cum e cazul dvs. – eu o văd ca pe o acţiune antinaţională. Un sabotaj devenit frecvent la noi. Mă gândesc, fără a pleda anume pentru o persoană, la faptul că în cele mai multe cazuri cu pricini financiare - nu sunteţi dvs vizat - ar fi trebuit luaţi banii din eventuala fraudă de la stat, nu omul.
Aşa, omul fură, ia 3 ani, face unu, iese şi rămâne cu banii. La dvs au funcţionat cel puţin două cauze clare: conflictul cu defunctul politic Băsescu şi apoi invidia... românească. Omenească uneori. Universală cel mai ades. Nu am nici contabilitatea eventualelor dvs. greşeli, dar e clar, un om de afaceri nu e un înger naiv şi feciorelnic. Aşa cum nici toţi oamenii de afaceri nu sunt la un loc o adunătură de hoţi. De altfel, alibiul, paravanul moral al miliardarilor e îndeobşte conceput genial de americani: ”Nu mă-ntreba cum am făcut primul milion!”...
Dar, mă gândesc şi la consecinţe. La ”colaterale”. Să luăm cazul Niculae - Astra. Arestarea sa putea dezechilibra un judeţ întreg, putea lăsa pe drumuri 10.000 de oameni... Pentru că ar fi ajutat un candidat, ulterior perdant într-o campanie erectorală. Politică, aşadar... O aberaţie mai mare nu cunosc... Ăştia cu justiţia lor chiar ignoră reflexele sociale? Şi-n cazul dvs. a fost cam la fel. Numai că instituţiile pe care le-aţi lăsat, organe de presă, active, combative, au funcţionat spre meritul şi loialitatea formidabile ale oamenilor de aici... Nu singur, dar sunteţi un paradox: persecuţia milionarului autohton de către multinaţionale prin intermediul organelor noastre de represiune. Masochism naţional. Corupţie...
”Aceasta este Ţara mea...”