Scrisorile lui Stanca: Dragă Dani Oţil, nu ești chiar o victimă...

Nu pot spune că am căzut pe spate după noua etapă din despărțirea ta lentă de Mihaela. În timp ce marele Albulescu se simte rău, prietenul Sorin Preda ne-a părăsit, iar un altul, Nae Manea, are un cancer celebru și urât. Dar nici nu m-a lăsat indiferent...

Mă bucură că, probabil fără să știi, ai adopat termenii lingvistici lansați de mine pe piața mondenă tv. ”Părerologi”.”Rădulescologi”. ”Oțilologi”. Ultimii doi derivând din mai vechii - scris cu minusculă; totuși e un substantiv comun precum biologi, geologi”, ”biancologi”, ”bănicologi”. Ai scăpat unul, inoperant: ”divorțologi...” 

Pertinentă scrisoarea ta de replică. E și ceva orgoliu la mijloc, dar ai dreptate. Chiar dacă unii te cred victima unei mari iubiri cu o Mare Femeie contemporană, nu ești chiar o victimă. Ci, doar colaterala unei nefericite întâmplări. Romantică și lacrimogenă. În cel mai nobil sens. Romantismul relației voastre rezidă în contrastul dintre intensitatea unei iubiri pătimașe și lupta pururi perdantă a omului cu timpul. Te văd aici, în romanul lui Sagan, ” Vă place Brahms?”. Iubire născută moartă. Dar cu o durată, un grad de vivacitate și un abisal romantism, demne de marile romane. Știați că e o relație fără viitor.V-ați asumat-o cinic, cu tragică bucurie. Un vis extatic. Roz. Delirant. Din care cred că știai atunci, cufundat în baia de extaze, că te vei trezi gol în zăpadă... Și, văd că ai depășit faza cu brio. Cu o demnitate masculină decentă. Echilibrată. Nu era cazul să o lățești. Și bine făcuși... Lasă-i să latre. Căci, mai tututor lătrăilor - de ambe sexe - le curgeau balele...

Tu rămâi cu ”visul” real-ireal trăit. Dani, îngrijorător e că vorbești în continuare despre el, ca fiind implicit viitorului. Nu e bine. În ultima ta replică, îi mulțumești excesiv şi idolatru fostei iubite. Cu stufoase efuziuni de recunoștință, de parcă ți-a fost mai degrabă dirigintă. Și nu e corect. Nu purta o mare iubire, ca pe o coadă păroasă și inutilă, în viitoru-ți. Ți-l distrugi, Oțil. Fii tare ca oțelul, Oțil...

Căci care altă femeie ar accepta relația cu un ins ce poartă-n sine avortonul unei mari iubiri? Gândește-te la viitorul tău încă larg deschis... 

Sincer, al tău