Scrisorile lui Stanca. Dragă Dorinel Munteanu

Ce v-a apucat, tată? Ce molimă a dat în voi, ca la prima bornă a respectabilităţii voi să o luaţi razna? Să fie criza aia de la 40-50 de ani? Când unele frustrări înfundate, înnăbuşite, sufocate, explodează cu violenţă nebună?

Cum implacabilitatea coşurilor pubere pe faţă. Mira-m-aş! Auzi, fii 27 de ani căsătorit, să ai un copil de 24, o fată studentă afară şi deodată, brusc să te desparţi. Să divorţezi, să împarţi averea de 600.000 euro muncită cu picioarele, capul, plămânii. Şi, nu oarecum, ci într-o viaţă de fotbal glorios, de recorduri personale. Dorinele, ce-aţi păţit? Folosesc pluralul fiindcă mai ai un tovarăş de gesturi… de generaţie, de vocaţie. Să fie doar o ambiţie a doamnei de a rămâne în Germania? Cu asta nu m-aş declara de acord. La urma-urmei, tu evoluezi ca antrenor în România. Uite la Strâmbu, chiar dacă stă în Belgia! Nu că nu ai putea şi în Germania, dar este mult mai greu. Dar, exemple încurajatoare sunt printre voi. Uite, în campionatul din Spania, Contra şi  Gâlcă… În prima Ligă. Sigur e greu de tot, dar nu imposibil… 

Sunt de-a dreptul bulversat de ceea ce aflu despre tine. Căci, ţi se spunea ”Neamţul”. Aveai calităţi teutone. Corect. Serios. Precis. Punctual. De cuvânt Ein Mann ein Wort. Ba, văd că ai comis o tâmpenie, copilărie, conducând maşina ameţit, iar acum, la vârsta ta, te desparţi de soţie… eşti de nerecunoscut. Care Neamţ? Italo-balcanic. Te diminuaşi, te românizaşi acum la ”bătrâneţe?” Uită-te la Gică Hagi! La alţi colegi de Naţională, de generaţie sau chiar mai mici! Uite la Şumudică, la Prunea, Balint. Uite la Tibi Selymes, bunul coleg ”belgian”, cum se zbate şi cu câtă ardoare munceşte,  se speteşte, cade se ridică. Eraţi parcă prieteni? Voi nu vă luaţi unul după altul, nu vă sfătuiţi, influenţaţi? Cum sunt Popescu şi Petrescu? Sau, ai găsit aiurea vreun model d-ăla ce te trage-n jos? Fii atent la anturaj. Mi-e jenă să-ţi dau eu ţie sfaturi. Tu care ai fost, - întreabă-te, mai eşti? - un model pentru tineri, cel mai…, cel mai…? La Naţionala de fotbal a României, nu la cea de Lapte-Gros…Mă îngrijorezi dragă Dorinele! Ţi-o spune un vechi amic şi admirator. Care încă te respectă. Trezeşte-te. Sau, cum se spune: Deşteaptă–te, Dorinele!