Scrisorile lui Stanca: Dragă Florin Costea, tu eşti pe invers cu toată lumea

Măi băiete, tu ești pe invers cu toată lumea asta. Cu viața. Cu fotbalul. O spun cu obidă, fiindcă în tine și în fratele tău am văzut talente care nu pot umple un car, irosite absurd și barbar. Acum, că ți-a venit mintea la cap, cât de cât, intri pe un făgaș normal și glorios.

 La CFR. Bravo ție! Dar viața ta e încă un dezastru, un circ și o prăpădenie. Cum mă, să ai tu o fată așa de frumoasă și talentată, așa de minunată cum e Ada Nechita, handbalista, și să o lași, sau invers, cu puțin timp înaintea nunții? Ca să te duci după o alta? Nu zic, Doamne iartă!, urâtă, dar mare vedetă. Fără nici o treabă cu fotbalul. Din contră. O “divă” de club. Starletă. Să lași tot ce era durabil și serios cu o sportivă. 

Ca tine. De frunte. Nu ca tine... și să te afunzi, cu viață nesportivă cu tot, într-un mod dezastruos de a trăi. Mai ales pentru un fotbalist de performanță și perspectivă.... Ca să ce? Să te ții după curu’ ei - e drept, mișto de tot, apetisant - și să faci scene de gelozie. Când meseria ei e meserie. Fițe de juvete. Jupân. Învățat cu muierea la trei pași în spatili lui. Să-l servească la masă. Să-l spele pă picere. Și tu poftiși la o vedetă de noapte. După care tânjesc toți nesatisfăcuții neamului, care se masturbează cu posterul ei pus pe oglinda de la chiuvetă...Intrași în lumea bună. Crezuși tu? Uite, că nu mai ai liniște. Că obrazu’ subțire cu dive se ține... Te bătea Jiji să o lași și să-ți vezi de carieră, că ai talent. Tu nimic. Mereu călare până-ți futuși norocu’, de te dădu Steaua de-o parte. Că nu la secția călărie erai. Cu Țopescu. Pinciu. Donescu. Precursori. Ci, la fotbal. 

Acum, de când ești la CFR și mai acaná de “storcătoarea” de talente ai început să dai randament. Și, cred că te-ai prins, dragoste de la distanță nu se poate. Oricât s-ar strofoca internauții și blogobeții. Futing-netul nu s-a inventat. Căci știi de la fotbal ce e atigerea directă. Mă bucură despărțirea de ea. Sportiv vorbind. Ai scăpat de penibil. Cu posesiile, geloziile tale. Și apoi, vă potriveați ca bâta cu pana de păun. Nu știu om la om cum era. Nu mă bag. Mai bine așa. Scăpat de o pacoste, dă-mi voie să-l văd pe cel pe care mulți îl așteaptă. Așa că, îți spun, ca mama lu’ Ronadinho într-o reclamă mai veche: La joc! Juvete.

George Stanca, pamflet