Scrisorile lui Stanca: Dragă Gyuri Pascu, te priveam și mă minunam...
Ești un izbuc de talent. Care naște cataracte. Care rupe baraje. Te-am redescoperit, prietene, în minunata, relaxanta și creativa „Tabără de folk și poezie„ din aceste zile. La Calafat... La Dan Vană. Că noi, apoi,… la Tg. Jiu… nu mai e loc…
Fiindcă tu, nici tu nu știi ce ești. Întâi, muzica. Ești prea multe. Bref, o comoară. Solist. Instrumentist. Compozitor. Actor. Poet. Lingvist - știi câteva limbi, compui și cânți în ele. Rocker. Folker. Român. Maghiar… și alte hispanități… Ba, mai ești un om. Muritor. Vulnerabil. Ești un talent total. Un cristal lucind cu mii de fațete. Un ins iubit. Cu un potențial de iubire. Bunătate. Talent. Te priveam și mă minunam. Ești greu de încadrat scholastic, cu toate calitățile enumerate. La o ultimă analiză rămâi Gyuri pur și simplu…
Te priveam, ascultam la tabăra sus pomenită și observam ceva: Te-ai maturizat, Gyuri! Vorbeam, evident, despre arta ta. Despre forța crescândă și profundă a noului tău mesaj. Despre seninătatea compozițiilor și a textelor. Lu-mi-noa-se. Apollinice. Solare. În poemele tale e lumină multă. Ai și tristețe. Melancolie. Ba, nu. Chiar tristețe. Să nu ne ferim. Căci, nu mai ești același ins energetic, ludic, vesel, histrionic, haios, de altădată. Era o etapă. Trebuia să o consumi. Surmontezi. Azi, chemarea vine din alte coline. Ai căpătat gravitate. Marțialitate. Ai conștiința lumii materiale. Pari că tinzi spre o bine mascată tragedie ca vocație finală. Ai o luminiță tristă în privire. Ai o melancolie. Ba nu, o durere ascunsă. O virgulă vesel/tristă și absconsă. E secretul tău. E viața ta.
Dar tu așa, la vedere, - scuză-mi cinismul datorat conteporaneității – la ”consum” ești de o lumină uluitoare. Paradoxală. Venită parcă din negrul arderii de antracit. Transmiți. Emiți. Emani. Ești un tăciune aprins. În care dacă sufli iese o lume. Un bulgăre de lumină. De început de lume. De Zi Întâie. Când S-a spus ”să fie lumină”. Ești prima secundă după această spusă. Da, ai atins parcă, o fază angelică a vieții tale. Te-ai îngerit. Angelizat. Cântul tău s-a rafinat. S-a volatilizat spre bun. Divin. Mă tem că te vei schimba total în bine. Vei sublima cu toată ființa și creația ta. Cum a făcut, genial, Ilie Stepan. El, deja în Ordinul Îngerilor. Transformă-te, Gyuri! Ai tot combustibilul. Toate premisele. Devino înger de lumină… arzi.