Scrisorile lui Stanca: Dragă Horia Moculescu,

"Iată-l pe H. M. descheiat la curea și desfăcut la cămașă". Am crezut că dacă ești... la curea ești în curu' gol; iar la cămașă ești cu țâțili afară și părul de pe piept coafat geluit și cu cărare pe stern... Când colo, iaca na!, câțiva centimetri pătrați de piele la vedere, asta e tot... puţin deasupra buricului, nici măcar, fetelor, dedesubt. Asta e bomba unui tabloid de azi, cu care se cumpără un ziar. Proști cumpărători mai avem și rău am ajuns. Și toate bombele astea, flatulațiile astea de presă sunt furate, paparazzate din culise, unde în timpul unui act artistic - nu sexual mă! - se destinde, se relaxează. Că, dacă scriau că... și fotografiau anusul tău în plin efort al defecării mai ziceam, că da e o acțiune jurnalistică de spionaj, de paparazzo, a scăpat ăla cu obiectivul nemânjit, e mare artist! Maică-măiculița mea !

Nu pot să cred! Ce descoperire epocală! Un artist care pe scenă arăta impecabil, în culise s-a descheiat la doi nasturi. De la cămașă . Și vai! ce a făcut!, vai! vai! s-a descheiat la nasturul de la șliț... Asta, zău, îmi amintește de bancul acela cu exigențele chineze pe timpurile detașamentelor clasei muncitoare , când toți umblau în salopete albastre încheiate la gât: Doi paparazzi vorbeau: "Am o poză porno cu Mao./ - Cum? /- E descheiat la copcă...". Râzi popor! Apoi, mai vine una la fel de tare: ce ghinion pe tine, tehnicianul de la regia sunet a încurcat negativele tale.

Caz unic în lume. Da, ești de compătimit. Ce ghinioane mari avuseşi! Dar nimeni nu spune cum ai cântat, ce ai cântat sau faptul că ai făcut un sacrificiu participând: ești un om bolnav de inimă, nu ai voie să te supui emoțiilor. Nu, atât au văzut/ apreciat specialiștii şi specializdele epocii: te-ai descheiat la șliț...! De fapt, așa-ți trebuie dacă te bagi în tărâțele unei lumi azi deloc demnă de tine... și de generația ta.

George Stanca, pamflet