Scrisorile lui Stanca: Dragă Ilie Balaci,

Tu, marele Oltean, tu marea vedetă a Juveținei, a doua minune blondă - prima fiind Baratki al nostru - ai ajuns, în fine, să joci la Rapid. La altă mare echipă încercată de valurile nemiloase ale vieții.

Și, ai venit chiar la momentul necesar. Când echipa avea nevoie de tine. Simbolic. Fiindcă la momentul în care nu mai ai de niciunele, căldura omeneasă, solidaritatea mai ales, fac cât milioanele alea împuțite, dar necesare.

Eu îți mulțumesc pentru omenie și ajutor... Pentru solidaritatea ta. Și mai ales, fiindcă ai făcut-o la un moment aniversar, Rapid ‘91.

Când singura hrană a rapidiștilor, mai ales a echipei, era Speranță. Și, ai făcut-o la un moment în care craiovenii tăi, cu duplicitarismul lor - e drept, născut din necazuri și griji, dar și dintr-o prostie primitivă managerial, dusă la extremitățile încăpățânării și ale instinctului primar - au atins paroxismul. Pe scurt, vai de mama noastră. A ambelor echipe. Ilie, îți scriu acum când rana la noi e mai deschisă!

Când primul val al nedreptăților s-a dus. Când, în fine, dreptatea unei retrogradări aberante și absurde se făcu. Dar de aici începe greul cel mare. Nu avem sponsor, patron, investitor. Cică vin niște italieni. Să vină, dar nu cred…

Și dacă vin doar salvatori de scurtă durată, care nu fac decât să complice și mai rău complicațiile moștenite și dobândite. Ca până acum, cazul Zamfir- Cristescu. Echipa, peste toate belelele, nu prea mai are  jucători… Fără ei ce să facem, să joci tu? Cu sufletul mulțumit de decizia TAS și inima apăsată de grijile care vin, dragul nostru rapidist Balaci, nu mai am decât a spune că asta e bucuria din urmă a românului. Care nu vine niciodată singură…

George Stanca, pamflet