Scrisorile lui Stanca: Dragă Inna,
Ești eroina zilelor pascale: înfrântă, luzeriță. Ai pierdut un iubit. Iubitul. Impresarul . Lângă care ai stat 10 ani. În litere se poate traduce și ...”destui” ! O iubire durează trei ani. Eu am apucat cu patru ani, că nu era internet...
Presa tabloidă, mereu avidă se miră că v-ați despărțit după atâția ani. Analize sociologice, psihologice pentru a se descoperi cauzalitatea actului. Mă ud pe mine de râs... Mai bine, ar fi dacă s-ar studia cum ați rezistat zece ani... Aici e de săpat.
Pe baze științifice. De tras concluzii. De dat sfaturi. Aici e mina de exploatat nu la un ”adio„ banal și normal. Și, la el ce atâta tevatură? A găsit o prospătură... 18 ani... carne tare... pielea lisă... părul negru... tineresc, vânjos, integru. Frumusețe frustă. Bunăciune. Trufanda. Cum să te pui tu cu ea ?
Ce ar trebui să faci când ea debordează de tinerețe? Dar, crezi că diferența de vârstă dintre ea și tine, cea de azi, nu se va resimți la diferența de vârstă dintre ea și el, cea de mâine? El rămâne etern și fatal ca Făt Frumos? Or ca Piersic... că până și el a început să facă riduri... La vârsta ta, Inna, vei găsi cel puțin încă odată fericirea și vei uita ce a fost...!
Dar, tu te-ai analizat? N-ai văzut fată, că nu mai ești TU ? Ci, o făcătură. Nu mai ești brunețica aia focoasă și creață - Elena-Alexandra - simpatică ci, iaca!, o păpușă de plastic gonflabilă, jonglabilă cu sânii plini de zegras, buzele mincinoase, bust perfect tăiat cu... fierăstrăul. Măcelărită de designeri, make-upiști, stiliști, manicuriști... Un FAKE !
Ce a rămas din tine... Te-au amețit succesul. Banul. Te consideri zeitate. Ca toate proastele lumii, care ajung unde ai ajuns tu - vezi Madona - și care spre vârsta a doua se trezesc din machiala socială babe și fac șoc......lasă că și ea, să pozeze în călugăriță cu chiloții la vedere?
Să facă jocuri diavolești... Să dea din buci și șolduri învestmântată-n straie bisericești, blasfemica lu pește!, o să vadă ea fericire...Dar, o fi mai bine așa, ca tine: un sac de polimeri...și o voce clamând în deșert...?
George Stanca pamflet