Scrisorile lui Stanca. Dragă Ion Caramitru,

Extraordinar, ameţitor şi amuţitor este scandalul ăsta cu ”Bună Seara, iubito!”. El ne exprimă micimea. Nu mă refer la tot poporul, Doamne fereşte!, ci doar la cei tutelaţi de spiritul mioriticăcănar... Derizoriul nostru tradiţional.

Mârlănesc şi chiar în spirit autentic mioritic. Fiindcă acolo e aceeaşi împărţeală: ”Dă-i fraierului la mocârţan! Ia-i caşcavalu’. ”Nu ne-a fericit şi pe noi Cerul cu nişte balade mai ca lumea. Un Till Eulenspiegel, Arthur, Nibelungi, ucraineanul Ilia Muromeţ... Ne-a dat penala Mioriţă. Sado-criminalul Meşterul Manole. Zburătorul, formă arhetipală de la Drăguşanca la Sexy-Brăileanca... Pe scurt, din Mioriţa redivius: una e ”al meu” , alta e ”al nostru”.Cântecul cu pricina fu un succes fabulos. Pe vremile în care deja poporul se săturase de ”cântecaciuri” de muzică uşoară dedicate Tovarăşului. ”Omagiu”, ”PC România” şi alte tributuri existenţiale ale unor compozitori care trăiau şi ei - bine , ce-i drept. Supravieţuiau, îşi salvau condiţionat condiţia. Nu-i mai condamnăm... Cântecul, rarisim ca spirit, cera pur ca o flegmă pe stema peceristă. Avea nişte ”arhitecţi”. Versuri: Lucian Avramescu. Melodia: Adrian Enescu, nu Enache cum scriu nişte neaveniţi pe YouTube. Interpreţi: Loredana Groza şi Ion Caramitru. Clarissim. Drepturile trebuie deci împărţite cel puţin în 4. ”Cel puţin”, fiindcă ar mai putea fi ceva colaborări la producţie... Ei bine, la tortul ăsta trebuia să participi şi tu. Te-au sărit. Cine ”te-au...” nici nu contează. E în stilul noului joc ”mioritic”: Jeapca pe loc. Nu eşti primul. Uite, la bietul Zamfir cum i se fură opera ca-n codru, la dimensiuni mondiale, şi nu mai are ce face...ditamai ”monstru sacru”... Aşa că mai rămânem, noi românii, fără o bucurie mică şi nostalgică. Nu e prima. Ai văzut mahalaua lui Nicu Covaci la răposatul Nicolaescu. Acolo, pentru noi, a murit cel puţin un mit. Dacă nu ambele... Şi aşa mai departe. Resemnează-te, Pino!

Dreptate-n ţara asta nu văz a se mai face...

George Stanca, pamflet