Scrisorile lui Stanca: Dragă Irina Loghin,
Am avut şansa, privilegiul şi bucuria să te cunosc pe vremea când făceai cuplul acela de aur cu actualul "Nea Beny". Sinulescu. Răscolesc acum cu plăcere acele amintiri, haioase, plăcute, vesele.
Eram - tu, Beny, Ileana Sărăroiu (Dumnezeu s-o ierte, că s-a dus nepermis de repede - un grup haios, vesel. Ca nişte copii, adolescenţi poznaşi. Râdeam din orice, dar mai ales de prostia şi de proştii pe care viaţa ni-i scotea în cale. Ce trupă frumoasă!
Nu uit de beţivul de la Big-ul din oraşul Oneşti, care coborând pe scări a ridicat degetul ameninţător spre cer, voind probabil să înjure regimul, apoi realizând proporţiile eventualei catastrofe, a exclamat resemnat, doar atât: "...deşi!". Doamne câţi ani am râs de asta! Eram la Comăneşti, cu sala arhiplină, cu miliţia călare în faţa căminului cultural, când un localnic a intrat pe geamul cabinei voastre - a ta şi a Ilenei - surprinzându-vă aproape goale; omul şi-a pus mâna la ochi şi a strigat: "vreau doar să văd spectacolul!" ţâşnind spre sală, prin scenă.
Vă primea lumea cu aplauze şi flori, cu primarul, cu pâine şi sare, pe covoare înflorate, lungi şi moi. M-aţi rugat, tu şi Beny, să nu spun, să nu scriu astea pentru că se putea să-l iritaţi pe "cel mai iubit fiu al poporului". Erai invidiată pentru spectacolele tale de "prispă", nunţile, care se plăteau la negru, incredibil de gras. Aveai carnetul plin, pe doi ani avans. Atunci mi-ai povestit, totuşi, ce "frumos" era să te duci la o nuntă la ţară, pe drumurile alea rele, pe vreme rea, să asculţi mârlăniile ţăranului care a plătit, iar apoi să fugi de fisc.
La tine-n bd 6 Martie / Gheorghiu-Dej / Kogălniceanu, azi Regina Elisabeta, am văzut, cu Ileana Sărăroiu, primul film porno pe 16 mm, adus de nea Ion din Suedia; eu eram în armată, - da, pericol!, prin 1975 - când am avut cea mai inedită fază: două "ţărănci", mari artiste ale scenei, paralizate în faţa măscărilor porno. Ce spectacol unic! Irina, tu ca şi alţi câţiva - Piersic, Dolănescu, Benone, Stela, Arşinel - ai fost un idol în viaţă pentru români, ai fost adulată, răsfăţată. Dar şi pedepsită.
Să spun că fiind suspendată de la spectacolele oficiale Opera Română ţi-a obţinut anularea suspendării ca să cânţi la un superspectacol la Polivalentă ? Ai făcut săli arhipline şi ai salvat Opera de la faliment? Da, tu o fată din Vitioara-Prahova, cu vocea ta mare şi "necultivată", ai salvat Opera Română! Puţini ştiu asta, şi poate printre ei sunt cei care te-au contestat că ai intrat în politică, activă, în PRM. Lasă-i să latre şi azi. Lumea te va iubi şi la 100 de ani !
George Stanca pamflet