Scrisorile lui Stanca: Dragă Liviu Vârciu,

Dacă ar fi să te iau în pozitiv, şi o fac, ce-mi place la tine este eficienţa sexuală. Împuşti fără somaţie. Am început cu relativul ”dacă”, fiindcă mie nu-mi placi…

În general, mărturisesc, nu-mi plac bărbaţii…Nu am nimic, deci, nici cu tine. Da, la femei mai merge estetica. Vorbim de Răduleasca, despre care aflu, dar nu văd, că s-a băbit. O ador pe Andreea Mantea - şi tu - pe Pătruleasa, ce-mi pare un ideal estetic feminin. Căci, prietene, la vârsta mea iau femeia in abstracto. Femeia ca abstracţiune! [Ce imagine mai misogină vrei?]. Ca pe un obiect de artă. Ca un subiect de poem sau roman sentimental.

La tine, bruscheţea acţiunilor, viteza, conduc la un soi de dezumanizare, de lucru redundant, la serie. Care nu are loc de mari profunzimi. Or, o dragoste superficială vasăzică, nu e dragoste. E vulgar spus un banal futai. E doar aşa, o spălătură, o scăldătură ca trecerea raţei prin apă. Dar, ceea ce este, este… vorba filosofului bulgar. E, să zic aşa, o stare a tinereţii. O febră. O indigestie pasageră. Dar frumoasă.

Păi, numai citind articolul din Click!, unde ţi se face un micuţ inventar şi capeţi respectul multor bărbaţi tineri. Eşti macho. Eşti fermecător. Eşti şi ceva artist. Amorez, nu mai vorbim… lover şi toată gama de sinonime pentru termenul de ”cuceritor de profesie”. Eşti, ca să ies din abstracţiuni, ca Bănică Jr., Dan Bittman or Piersic, Dichiseanu pe vremuri… şi mă opreasc aici la cunoscuţi.

Căci eu mă aflu azi într-o zonă a existenţei în care mai mult citesc decât trăiesc. Da, eşti, eşti, masculul tatei! Eşti şi vei mai fi… până când îţi va muri…, îţi va pieri spiritul acesta viu şi de necombătut, spirit pe care l-aş numi ”hormonal”. Căci, iar parafrazez: unde hormon nu e, nimic nu e, Liviule!

Aşa că, sfatul meu e să nu te potoleşti. Te vor lăsa ei, hormonii. Ţine-o pe ”do”. Ţine-o pe ”la”…, pe Mantea, Vandici, Puşcaş şi mai nou pe Nucă. Şi nu te opri aici. Fiindcă, din punct de vedere fizic în sensul de meserie, eşti cel mai eficient ”proletar al sexului” la locul de muncă. De fapt, împleteşti utilul cu plăcutul, utilul cu făcutul… Şi faci! faci, Vârciule! Ba, o faci şi pe banii comanditarului. 

Că, asta îţi tot spun eu: Dă-i ‘nainte cu tupeu!