Scrisorile lui Stanca / Dragă Maria Buză,
Odată, e cam demult, am rugat-o pe vechea mea amică, Adriana Trandafir, să vină la un concert sau la o emisiune în care eram implicat și să ”joace”, să cânte Maria Tănase.
Fiind în neputință de cauză, Adriana mi-a spus: „Dar de ce nu o suni pe Maria Buză, cântă nemaipomenit din Tănase și are și o trupă de acompaniament cu soțul său".
Atunci am aflat că exiști. Ne-am întâlnit apoi pe la TVR la "O dată-n viață" și am constatat că printre alte talente pe care ți le-a dat cerul - actriță comică, populară, de o spontaneitate ieșită din comun - se întâmplă să mai și iubești cu toată ființa ta folclorul.
Pe care eu, deși aparențele mele social-intelectuale nu prea duc într-acolo, îl adulez. Deci îl cunosc...
Nu întâmplător m-ar lega o prietenie de o viață cu de-alde Gheorghe Zamfir, Benone Sinulescu, Irina Loghin, Gheorghe Turda sau regretații Ioana Radu, Ion Dolănescu, Maria Peter-Predescu și scumpa de Ileana Sărăroiu.
De atunci mi-ai intrat în suflet definitiv. Căci, ai o calitate ca actriță: să interpretezi cântecele cu har, cu voce excelentă.
Spun asta, fiindcă există și actrițe care chiar dacă nu au voce, relevă - mai ales la Maria Tănase - dramatismul unor piese gen "Târâișul șarpelui" (..."cine iubește și lasă") cântec de un teatralism generos, pretabil la a fi "dizat" și nu musai cântat. Și nu e singurul...
Da, tu te ajuți mult, te completezi cu vocea, cânți de-adevărat, nu reciți, dar poți da și această măsură. Ce să mai, ești o actriță-cântăreață sau invers, complexă.
Însă, nu te văzusem niciodată în spectacol cu trupa soțului tău, recunosc. Care e un instrumentist, la vioară, fabulos și care are un acordeonist pe măsură.
Da, a trebuit ca părintele paroh Emil Cărămizaru de la biserica Sf Gheorghe Nou din București să ne aducă la aceeași întâmplare religios-artistică, la Giurgiu, ca să descopăr ce familie de talente sunteți.
Apoi, am și o critică: vezi că prea arzi în timpul actului scenic, ești un dezmăț de energii de-a dreptul atomice, ai o expresivitate și o viteză uimitoare, ai grimasa și nota, gestul și acordul muzical; e la tine o coordonare pe care numai tu și Dumnezeu le știu...
Așa că, la final, un sfat: nu mai arde atât de tare că te frigi singură. Și, vorba unei reclame andreiamarine: Ai grijă de tineeeh!
George Stanca, pamflet