Scrisorile lui Stanca: Dragă Marian Olaianos,
Există și gesturi care par discrete, dar nu sunt. Iată, de pildă, decizia ta și a colegului tău Bogdan Pasăre.
Mă adresez ție fiindcă ne cunoaștem, dar aprecierea mea este egală. Bună decizia voastră de a protesta prin nepronunțarea numelui infractorului reabilitat. Deci și față de hotărârea Comisiei de recurs a FRF în cazul Mureșan. ”Nouă ne pasă”, vreți a spune. Un gest singular, care înseamnă mult în peisajul unei prese de mult partizană și înrobită. Înseamnă atașamentul unei bresle, cea a gazetarilor, față de ideea dreptății. Să ne lămurim. De bună voință - nu de bunăvoie, care are un iz de veselie - și nesiliți de nimeni, voi v-ați găsit să conferiți auditoriului un protest original contra deciziei de validare, de protejare calpă a unui act de violență incalificabilă. Mi-e ciudă că, deși am blamat fără dubii acest gest, alături de colegii de la ”Fanatik Show”, Horia Ivanovici, Ilie Balaci, Helmuth Duckadam, nu ne-a venit ideea asta. Eu, unul, sunt chiar invidios. Nu spun despre reacțiile emoționale în lanț ale lui Balaci, victima pe viață a violenței din fotbal. Iar ca om, cvasitraumatizat de ceea ce a văzut. Nu spun că Duckadam a fost ”urecheat” fiindcă l-a numit un animal ”nesimțit”. Faza are două aspecte tipic românești. Balcanice, căci avem un președinte CCA din Grecia… Primul, e șocul actului de o violență incomensurabilă al lui mureșan - cu ”m” mic - un vechi recidivist, la care lovitura cu cotul în fața adversarului este procedeul preferat, supendat pentru asta 16 etape… Apoi, șocul și mai mare al iertării lui. Suspendarea suspendării ! De-ți vine să faci singur dreptate. Să dai cu barda-n Dumnezeu... Ce mă intrigă e faptul că primii adversari ai lui mureșan, Chiajna, cuminți și disciplinați, nu au făcut nici un gest la reapariția killerului pe teren. Eu nu m-aș fi prezentat. Cum să joc contra unui ”animal”? Căci, dincolo de protestele generice ale presei, decizia Comisiei de recurs a fost acceptată. Da, voi, tu și dl Pasăre ați găsit o formă de protest original și sănătos. Dacă l-aș crede inutil nu v-aș ura succes! P.S. În acestă gamă cazuistică s-ar mai încadra și gestul unui arbitru care a protestat pe teren oprind jocul, la un blat vizibil și sfidător. Dar, tot inutil…
George Stanca, pamflet