Scrisorile lui Stanca: Dragă Mihaela Rădulescu,

Zău, draga mea, mă aşteptam să se întâmple orice. Să te măriţi cu un puşti trufanda de 18 ani. Să-nceapă războiul Trei. Să faci sărituri de pe Empire States Building. Să te dai cu sania pe Kilimanjaro.

Să te duci la Polul Nord şi să pozezi goală pe banchize, cu pinguinii, morsele şi focile, în folosul copiilor cu dizabilităţi. Orice. Fiindcă te ştiu o femeie extraordinară, nonconvenţională. Iconoclastă.

Tu, o sfidătoare, - am mai spus-o - pe care grasele, gospodinele, lătăreţele, pentru care dieta a fost doar un mod de a-l atrage pe fraieru’ căruia i-a turnat trei plozi, o urăsc visceral. ”Uite la asta cum se dă mare cu silueta ei şi mai pozează şi cam goală, nesimţita dracu”…

În fine, orice, orice, dar să ieşi tu, scumpa mea fostă prietenă - ce să fac, eu am îmbătrânit… - să ieşi tu în public, să faci tu imprudenţa asta impardonabilă de a apărea, deci cum spuneam, în public, cu lumea de faţă, lume multă şi bună, tot snobinetul, toată snobilimea republicii măy,… zic, să apari cum eşti tu, aşa provocatoare, bunăciune, ţapănă, fără sutien, seexxxxy, şi lumea aia snobilimea, paparazzimea, băşinoşimea ţării să te vadă, să te observe, să te toace, să te bârfească, să te râdă...

”Uite la Răduleasca, e gata! Ce ţâţe lăsate are, ce fleşcăieli, fată; şi cum dracu’ poza cu ele drepte, că ea se tot dădea rotundă, erau trucaje, îşi punea cârje la ţâţoance, măy?! Mihaela, ştii că ţin la tine! Ştii că te admir şi te consider în topul femeilor ever green de la noi cu, pardon dă scuză, Andreea nu Bănică, Marin, Dana Săvuică, Tania Budi, Anca Ţurcaşiu şi altele… şi acum să faci imprudenţa... Nu, Mihaela, te implor fă ceva, un implant, un truc d-ăsta chimico - bistureic, salvează-ţi statutul!

Ori, te-ai săturat? Vrei să devii grasă şi mă­moa­să; să-i iei bruma de public lui Teo; să-ţi miroasă părul divin a prăjeală de cârnaţi. Să iei proporţiile Ritei Mureşan.

Să pozezi cu polonicul în bandulieră ca un bun ostaş al căsniciei mioritice. Cu şorţul bine strâns pe şoldurile şunculoase... Adică să omori un mit. Care erai. Fă ceva! Las-o cu sexotopia. Visul frumos, zemos, sexos s-a sfârşit. Vine aia, curva aia, devastatoarea aia, fir-ar mama ei a dracu’. De implacabilă. Inevita­bi­lă. Inexpugnabilă. Ire­futabilă. ­Băbirea. Apoi, definitiv: Bătrâneţea…

George Stanca, pamflet