Scrisorile lui Stanca: Dragă Mihai Mărgineanu,
Eşti pe sufletul şi pe principiile mele când spui că te doare-n... cot - tu nu ai zis chiar aşa, eu sunt un pudibond şi-n plus, nu iau de la alţii... - de vizualizările pe YouTube. Câtă dreptate ai.
Dar, pentru asta îţi trebuie creier, raţiune şi să ştii ce vrei. Este cazul, la tine. Ce e asta, decât măsura aia cacarisită care se numeşte rating. După care se dau în fund şi-n craniu toţi şpagatologii, osanaliştii, boii, gata să-şi lepede şi izmenele ca să le crească. Ratingul. Ling podelele studiourilor, pupă vulgaritatea-n anus pentru acest rating. Ştii unde sunt eu de acord? La fetele astea dotate, fie ele cât de proaste. Măcar ele arată ceva universal, de la facerea lumii, ceva nestemat, atrăgător, adormitor sau aţâţător, inspiraţie cvasidivină pentru poeţi, cântăreţi, puberi cu coşuri explozive pe ten, onanişti începători şi timizi; acel ceva mirific de la Eva încoace: păsărica.
Pe ele, pe eve, le mai iert. Dar, la restul nu am îngăduinţă. Nu că aş avea boală pe cei ce fac rating, dacă au pe ce. Boală am pe farsorii care trag de el ca edecarii de otgoane... Uite, Dan Puric a spus o chestie genială. Scurtă. Nervoasă. Ratingul e pentru mârlani. Punct. Or, ce faci tu, ce produci tu, ce cânţi tu este esenţă. Niciodată nu se poate compara esenţa de parfum cu apa de colonie. Apa e apă, tată! Tu nu eşti cântăreţ de stadion. Că, ce e YouTube decât un stadion mai mare? Tu eşti de club. Maximum. Lumină lină. Expozeu stenic. Piano. Pianissimo. Şoptit ca la urechiuşa de cucoană. Tu ai nuanţe fine de griuri. Nu musai portocaliu intestinal. Nu ştiu de ce nu mai suport culoarea asta, îmi vine a borî... sau roşu aprins; poate fi şi un roz pal, dar pal ne-sclipitor, ne-epatant, ne-ostentativ. Discret.
Cvasi invizibil. Pentru cunoscători. Tu ai depăşit demult zona, mediul cântecelor tale. Mahalaua. Tu ai adus-o la condiţia de artă. Eugen Barbu şi Miron Radu Paraschivescu la noi şi Borges aveau astfel de rafinamente: cultul culturii de mahala. Nu te compar cu ei. Ar însemna să te iau în batjocură. Dar, spiritul merită urmat. Şi, cu bună calitate. Maximal. Deteşti minimalul. Iată alt punct comun nouă. Vrei mesaj. Comunicare. Căldură umană. Artă, nu cânticele youtubelite.
Ehhheeee, mănânc seminţe şi scriu prostii...
George Stanca pamflet