Scrisorile lui Stanca: Dragă Mihai Stoica,

Cu mânie feroviară felicit mai întâi echipa unde vremelnic lucrezi, pentru victoria asupra celeilalte.

Unde la fel de vremelnic lucrează un macaronar, colecţionar de „una grande partita". Nu erai tu cel mai îndrituit să te bagi în seamă după acest eveniment sportiv, mediatic şi monden. Poate că, mult, cu mult înaintea ta, pe scara meritocratică a meciului erau jucătorii. Arbitrul... Sau Reghecampf, care v-a scos pe toţi din groapa mirositoare în care aţi stat pe banii lui Gigi. Care Gigi, poate şi din motive electorale, a fost pe cât poate el de potolit.

Eşti circarul numărul unu al Patriei. Un farsor. Exhibiţionist genial. Ai dat o probă de fanatism jalnic jucat. Că nici de actor nu eşti bun. La clanţă stai mai bine... Vede asta şi un chior. Ba, şi orbii se prind cât de fals şi de penibil provocator de vome fluviale eşti, dunăreanule... Nu ştiu ce studii ai - am văzut doar că te pricepi la box...  - dar dacă ai fi inginer, ai face breasla de râs. Iar dacă nu, îi faci de rahat pe cei care nu sunt... Ce e asta? Psihopatie, paranoia, devoţiune excesivă în disperarea de a te băga Gigi în seamă?

Ca pe vremea când tăiai şi spânzurai, până ce s-a prins şi el? Căci, oricât de fals-teatral, de prost gust, de şatră-premiantă fu gestul tău de a cădea în genunchi ca o balegă de vacă cu dindărătu-nalt, mă întreb: ce ţi-a dat specialmente ţie Pronia? Ţie. Faptul că te ţine lângă el un fraier ca Gigi, de ale cărui omenie, bogăţie şi bigotism atârni şi mata? Repet, păcat că nu ploua, că altfel arătai exact ca o balegă-n ploaie. Oricum, erai ca un pui de ţigan în curu' gol, cu cocoşelu-n  ţărână, care s-a  pierdut de şatră.

Faci clubul militarilor de râs. Şi eu, unul, ca rapidist, mă bucur... Uite cine ne face pe noi „ţigani"!! O baragladină-ngenuncheată, simulantă. Tu chiar vrei să-ţi întreci şeful la fiţe? Sau aşa te-a instruit el: să te pui bine cu Cerul? Mai cucernic păreai dacă din poziţia aia te aplecai să pupi mâna arbitrului. Dar, dacă nu te lăsa...?

Doamneeee, mare ţi-e gazonul!  

George Stanca, pamflet