Scrisorile lui Stanca: Dragă Mircea Badea,

În general nu mai privesc de mult la producţiile tale politicomice. Destinate precum se vede administrativ, de  mai ieri, celui mai deject şi josnic scop din televiziunile lumii: ratingul. De care şi mata eşti obsedat.

Aş spune, chiar, posedat. De câte ori ţi l-ai arătat cât e de mare... aşa, ca să sfidezi duşmanul. Singurul lucru mare şi pozitiv este că dai în cine trebuie.

Nu ierţi, ai clienţi ţapeni... Ca şi sfinţia sa tov Gâdea... Chiar mă întreb uneori: când vor dispărea ăştia, că vor dispărea într-o lună chiar, cu ce o să vă ocupaţi? Probabil, fiind organul intim al Puterii, veţi fi ceva „piari" pe la Guvern, Externe, MAI. Aveţi deja un precedent în trust de care aţi scăpat onorabil şi catifelat: soţul soţiei sale... Mă refer acum la o reacţie de-a ta aflată din Click! Repet, eu nu mă mai uit la chestii politice, nici la voi, de partea cărora fatalmente mă situez ca opinii... Te citez: „Tot venea lumea la mine şi îmi spunea să-l las în pace că are cancer în gât şi nu mai stă prea mult pe aici. Îi promit că voi râde mult-mult şi voi face mimică bufă când voi citi ferparul său".

...Şi te înţeleg, culmea. Ioan Rus de la Cluj e un om care ţi-a făcut mult rău. Şi ţie, şi lui Oreste... şi nouă, românilor. Dumnezeu, iată, i-o plăteşte. Un om normal ar sublinia asta: uite Pronia, cum le vede Ea. Dar la ce mai trebuie şi pedeapsa omenească? Dar uneori ura şi frustrarea (ta) sunt prea puternice să le estompezi. Am trecut printr-o experienţă similară. Un aşa-zis amic, poet, care dormea, mânca şi făcea prostioare cu femei măritate în apartamentul meu de burlac, de căte ori venea la Bucureşti, a murit. Ei bine, în jurnalul lui postum scria despre mine numai nenorociri, calomnii incredibile, deşi făţiş, în scrisorile lui, mă lingea pe toată aria...

L-am înjurat post-mortem cât am putut şi o mai fac... nu prea e creştineşte, dar e omeneşte. Poate voi plăti în viaţa de apoi. Similar cu ieşirea ta, care e o promisiune, am un exemplu clasic: Pamfil Şeicaru. Care-l poreclise „Porcu" pe un ministru. Ei bine, nici mort nu l-a iertat. În ziua când acesta şi-a dat obştescul sfârşit şi era  înmormântat cu funeralii grele, marele gazetar a titrat de-o şchioapă: „A murit Porcu!". Ştii care e singura mea zisă pe acest caz? Tu nu eşti Pamfil Şeicaru. 

Ba, mai mult, el a plătit cu exilul.

George Stanca pamflet