Scrisorile lui Stanca / Dragă Mircea Lucescu,
Am ieşit din fabrică. Perpendicular pe axul Bd. Preciziei. Am oprit pe linia de tramvai spre a acorda prioritate celor ce veneau din dreapta.
Privind în dreapta mea - stăteam pe locul "acela"... - am văzut la 50 de metri un tramvai. Oprit în staţia "BCA".
Şoferul Volgăi a tot dat prioritate vehiculelor ce veneau din dreapta. Atât de multe, încât ne-am trezit că tramvaiul a ajuns aproape de noi.
În mers. Cu viteză. Când s-a apropiat, m-am uitat în ochii vatmanului: era hotărât să ne calce! Şi, animalul chiar a făcut-o... A intrat în noi.
Nu ne-a omorât. A distrus maşina. Apoi, a exclamat: "'Da şi cautaţî pi linia di transport în comun? Aiasta ari prioritati!?"
Mentalitatea vatmanilor! (Era momentul social al moldavilor aduşi la ITB contra buletin şi "casî la bloc.").
Şi acum, când trec o linie de tramvai, văd ochii animalului. Ura socială. Dar au profesori care le vâră-n cap: "Eşti vehicul de transport în comun, ai prioritate!".
Apoi, "omul" ăla se scoală de la 3; se duce la depou şi la 5 intră-n cursă. Îţi dai seama câte frustrări zac într-un singur exemplar?
Nu sunt stângist apărător al proletariatului. Dar încearcă să te imaginezi: TU amărât. Suflet hâd. Conduci, te gândeşti la viaţa fără viitor şi taman că-ţi vine ocazia să calci un grangur, cu gipan o faci: "Na, fir'ar măta-a dracu'!", zici cu obidă.
E prea multă sărăcie profundă, Mircea! Nu exemplarul Vatmanache I. M. Becilu, ci Vremile sunt de vină! Nu el te-a lovit, ci ziua de azi. Instructorul, şeful de tură, directorul, ministrul, premierul, Prezidentul ...
Ei te-au lovit, Mircea! Spui: "Nici nu-mi vine să mai vin acasă(...) Eu sunt mândru că sunt român şi pot face cinste poporului meu".
Aici greşeşti. Românu' cu foamea-n gâţi vede doar banu' tău. Nu pe tine. Ca orice „duoden" a fost „up-datat" şi adaptat la simţul banului.
Restul, zero. Vatmanake cu instincte letale a văzut cu ochii roşii un gipan. Nu un om! Mai las-o şi tu cu patriotismele! Kakka-makka, nu e vremea lor. Baaanuuu!
Acum, să fii român e ruşine. Lumea ne judecă de la cap la coadă. Căci, vezi şi tu ce are românul la cap. Pe cine are în frunte...!
George Stanca, pamflet