Scrisorile lui Stanca / Dragă Mircea Minea,
O să se-ntrebe o parte din cititori, descentraşii, bănăţenii, ardelenii, maramureşenii cine eşti tu? Primarul din Chiajna-Ilfov, bre! Re-re-reales.
Comuna riverană Bucureştiului, unde mulţi pictori ineterbelici veneau la peisaj şi unde şi acum s-au mutat oameni de seamă: draga de Mirbela Dauer, Liţă Dumitru oricum originar din Roşu...
Chiajna, o perlă scăldată de Dâmboviţa la intrarea ei în Capitală, a dat contemporaneităţii o echipă - comunală!!! - de fotbal. Promovată în Ligă şi cu care nu te-ai afişat deloc nici măcar electoral, deşi e copilul tău, eşti „omul din umbră": Concordia.
O echipă care a consacrat un antrenor, Reghecampf... Tu, la Chiajna ai făcut un loc de poveste, dedicat recreerii, confortului şi mai ales sportului. Ai o bază sportivă minunată, unică la noi, o şcoală dotată; terenuri prevăzute cu de toate, ca la nemţi.
Ai Lacul Morii... Canotaj când faci? La meciurile tale am întâlnit numai lume bună din fotbal: Liţă Dumitru; Nea Vasile Copil, antrenor, fostul jucător emblematic al Rapidului din anii ‘60; Gică Pena, antrenor, Gherasim, alt fost stelist, Bumbescu, marele legendarul stelist... şi nu îmi mai amintesc şi alte nume.. dar baza ta dotată atrage ca o vedetă mai tot Bucureştiul... Mă bucur că ai fost reales primar, nu musai pentru faptul că te cunosc şi te apreciez, cât pentru perspectivele şi vizionarismul sportiv şi de confort local de care faci proba.
Cu Chiajna în Ligă sau nu, fotbalul şi sportul să primeze! Roadele s-au văzut şi se vor mai vedea, mai ales la dezvoltarea tineretului amator de sport. M-ar fi durut să nu mai ieşi primar, sportul nostru, „profi" sau amator, ar fi avut numai de pierdut. Ai avut electori inţelepţi...
Ce mă leagă de Chiajna sunt două amănunte. Unul geografic, cândva Giuleştiul-Sârbi al meu din sect. 6, era sat chiejnean. Apoi, răposata mea bunică, Vasila era de-acolo, născută în satul Dudu din neamul Cantaragiu...
Dacă nu era Rapiduleţul tatălui meu de-al doilea, Marin Dumitru zis „Chiejneanu'„ care m-a crescut de la 5 ani (primul, a fost oltean... ), om pe care l-am iubit ca pe mama..., şi dacă el nu s-ar fi dus la cei drepţi, acum veneam sigur peste Dâmboviţa la meciurile Concordiei... căci sângele apă nu se face. Şi Dâmboviţa care ne desparte geografic pe giuleşteni de chiejneni, de fapt ne uneşte sentimental...
Te pup Mircică...
George Stanca, pamflet