Scrisorile lui Stanca. Dragă Monica Bârlădeanu,
Dragă Monica Bârlădeanu,
La naiba cu prejudecățile, falsele pudori, pudibonderiile de amvon. Ce e frumos este estetic; ceea ce e mișto nu e nasol; ceea ce este-este! Cum să fii tu o femeie cu un trup de vis, îngeresc; cum să ai pielea catifelată ca din mătase de paing, sânii perfecți ca-n biblica poemă ”Câtarea Cântărilor”, coapse trestioare, abdomen - patinoar de fluturi, epigastru măiastru și fese sfere de Mageburg - nu să tragă cabalinele de ele, ci să le mângâie el, Omul, cu buricul de la dește ... Zic, cum să ai toate astea și să le ascunzi sub falduri&voaluri? Doar să se ghicească formele și mai ales lumina lor divină - căci divin e ce e frumos. N-ai fi de condamnat? Și, perfidă, lumea abia atunci te condamnă, când le arăți; spre bucuria ochiului și simțurilor estetice din Om; și instinctele alea lăsate de Pronie ca Omul să facă alt ...Estimp, palmiștii cu membre parkinsoniene, să protesteze punându-L pe Domnul în față. În fapt, Cel ce te-a creat pe tine femeie frumoasă, perfectă, armonioasă. Rodind de frumuseți picturale, neîmblânzită, neostoită de culori exotice sau de palori angelice... Că ajungem și la sfârcuri... caz iscat de presa sfârcofagă. Cât de mici sau mari or fi fost ele... sfârcurile le-au stat în gât. Ba, la ținuta de la ”Gopo”, eu te-aș critica fiindcă ai pus un ditai cearceaf negru pe tine. Criminalo! Ai expus doar treimea superioară frontală într-un ”V”.Sânii, sfârcurile implicite și impricinate, y compris; și nițel din platoul epigastric. Nu și umerii - șei de cai înaripați, omoplații; nu, Valea Dosului spre sud la izvorul fesier, doar așa cât să se prindă ei că le ai; și că de acolo ar începe Orașul Interzis. Acum pricep de ce s-au împiedicat ei numai de sfârcuri... Domnule, constat că pudibonzii republicii sunt de fapt niște esteți invesionați. Perverși. Muieri complexate. Înjură ce-i de lăudat, de admirat, de accesat. Ei uită că vârful dorsal al V-ului tău, e un punct nodal al fizicului, de acolo încep misterele ce dau prsonalitatea. Fraieri. Or, astea, bunătățile astea nu se arată mereu, se mai și insinuează... Ăștia care te critică sunt, ele, niște colăcoase celulitice cu brațe de bucătărese de cantină proletară și ei, asceți uscați, care noaptea sub așternut țin cu o mână reviste porno explicite și cu ailaltă... gândesc. Filozofi plăpumiști, dragă...!