Scrisorile lui Stanca: Dragă Nicu Covaci,
Cum, cu ghioaga, paloșul, cu sabia sau așteptându-l noaptea printr-un cotlon de burg și înfigându-i pumnalul pe la spate? E bine de precizat... Apoi, pentru că ai comis deja o crimă: ai ucis Phoenix. Trupa-simbol al rezistenței prin rock a generației mele. Phoenix nu e a ta. Degeaba afirmi "Însă, eu!" Nu!..."însă toți!". Phoenix suntem NOI. Generația noastră . Și Claudiu Rotaru Moni Pilu Bella Zolly Spitzly "Baba"-Vintilă Costin Dieter Erlend Cârcu Foarță. Ujică Șovre. "Schwartz" Ță Baniciu Ioji Ionuț. Și alții care-mi scapă acum la nervi...
Ai o răutate, care pe mine nu mă mai surprinde. Auzi? Să declari tu că l-ai fi ucis pe un om, Baniciu, cu care ai făcut succese uriașe! Cu care ai compus, cântat, lucrat ani buni.
Cu bani buni... Căci, el era amprenta voastră, cu vocea lui inconfundabilă. El dădea recognoscibilitatea, soundul-Phoenix, nene! Tu erai chitaristul solo din timpul vieții lui Dan Andrei Aldea... și în plus, managerul de fier, casierul de oțel și administratorul de arginți... Unul acuzat azi că a fost necinstit cu colegii. Nu mă bag în treburile astea, dar am văzut răutatea ta seacă. Brrrrr,...
Încă din scandalul - tot pentru bani, ce coincidență! - cu Sergiu Nicolaescu. Circul acela grotesc. Și atunci am spus că e păcat că două personalități mitice ale României s-au dat în stambă. Ca două chivuțe. De la mit la miticism... Ni se duc dracu' miturile, Nicule!... Tu ai urinat cu venin pe ceea ce generația noastră avea mai sfânt. Frumos. Romantic. Protestatar: simbolul Phoenix. Raza de libertate. Cu care tu, acum te comporți ca un killer. Unde ești tu, Moțu Pittiș?!
Și, uite, te-au părăsit toți. Cine vei fi? "Însă, eu!"? "Phoenix", de unul singur? Ai distrus mitul unei generații. Va fi un PHOENIX fără NIcu. PHOEX...
Să nu crezi că m-a rugat vreunul dintre băieți să scriu asta. Știu, mă acuzai mereu ca sunt "sfinxist" - alt mit distrus de bani. Nu am fost niciodată mari prieteni. Dar, eu am iubit deopotrivă toți membrii trupei-simbol Phoenix. Pasărea care renaște din propria-i cenușă... a rămas fără cenușă.
Mulțam, don Covaci!
George Stanca pamflet