Scrisorile lui Stanca: Dragă Oana Roman,

Felicitări pentru nunta şi botezul inedite. Evenimente care au dat naştere multor complimente, critici şi conotaţii de tot felul. Mai întâi, ar fi vorba despre asemănarea de soartă cu mama ta, Mioara. Anume, alegerea ca soţ a unui băiat mai tânăr.

Tânăr şi frumos… bref! Apropo, pe Mioara o ştiu de femeie superbă încă din vremea când colaboram la radio, la dna Şincan…Era în grupul de elită al femeilor frumoase, spirituale… şi englezite.

Cu Catinca Ralea, Doina Caramzulescu, ehei… Aşa se spunea, nu o scot eu acum din mânecă. Despre tine nu ştiu să fi aparţinut unei grupări, alta decât echipa de la Kanal D, sau măcar unei organizaţii d-astea anti. Care se numesc PRO: roşia montagniardă, gaze de şestache, femina, homoteii… deşi cred că ai avea veleităţi.

Mai ales că Petre, tatăl tău, are în sânge calităţile de lider, fiind la maxim, chiar premierul României. Îţi mai aminteşti că pe vremea adolescenţei tale, în care încă persişti, ai fost un timp şi colaborator la o revistă pe care o conduceam? Nu aminteşti nicăieri faza. Te ruşinezi sau ce? Şi te anunţ că erai foarte bună în comparaţie cu mulţi colegi de atunci. Păcat că ai renunţat.Nu din dispreţ sau snobism o afirm, ci pentru că - să nu uiţi, mai ales în căsnicie - cuvântul e o armă forte în viaţa unei femei. Nu vorbesc de viaţa unei ţări, unde el, scris şi vorbit, este uneori depozit de trotil… sau bombă atomică.

Frumos şi elegant e chiar faptul că, în pofida pronosticurilor şi răutăţilor, la evenimente au venit ambii tăi părinţi. Ba, Petre a fost cu noua lui familie, Silvia şi Petrus. Aud, cu oarecare perplexitate, de faptul că abia acum ţi-ai cunoscut frăţiorul, Petrus. Cu care te-ai însoţit, apoi, la ceremonii. Lucru care mi se pare extrem de frumos şi civilizat… şi mai rar pe la noi. Ba, citii că Petrus i-a făcut impresie excelentă mamei tale, care l-a apreciat ca fiind un copil educat. De fapt, în mahalaua asta sordidă în care trăim, evenimentul a fost estetic şi moral, un model.

Te felicit şi îţi urez vilă de piatră…

George Stanca, pamflet