Scrisorile lui Stanca. Dragă Sânziana Buruiană,

Dragă Sânziana Buruiană, slăbiciunea mea, te măritaşi şi tu, gata! Ba, mai aştepţi şi o fetiţă, să ţi-o dea Dumnezeu sănătoasă şi frumoasă, cum e proaspăta mea nepoţică, Eva (22 zile)... La cum te ştiu, bănuiam că vei ajunge ca mai toate fetele de prima pagină. Adică să fiţi doamne, doamna Zuluf, şi mame.

Atunci o să vă mai ciupească de biografiile voastrea grase, gafele, prostiile, ciudăţeniile, fiţele, excentricităţile, conştiente sau asumate, din prima biografie. Adică din partea întâia a CV-ului, după copilărie. Iar tu, fiindcă ai spus adio burlăciei şi copilăriei, vei fi de acum o doamnă, o mamă... Aşa că mi se pare scuzabilă manifestarea de adio a vieţii de până acum.

Ai făcut un gest pre-nostalgic, transformat într-un regal. Pentru lumea martoră la eveniment. Şi un coşmar pentru preoţii care au trebuit să stea cât se poate de aproape de tentaţia numită Necuratul. Şi, încă unul dublu: Sânzi şi Ana... Te-ai dus la nuntă şi la biserică cu artileria grea la foarte-vedere. La toată vederea... Ai asaltat şi biserica prin abstinenţii săi preoţi. Eu nu te consider o păcătoasă şi doar una mică. La urma-urmei, dacă nu-i plăcea, preotul putea pune epitrahilul pe ele... dar, n-a făcut-o, conform unui vechi şi popular proverb, ce-i place omului şi lui Dumnezeu îi place...

De acum încolo, însă, trebuie să-i placă şi soţului tău. Care poate şi de asta s-a îndrăgostit când te-a luat. Şi dacă nu te mai lasă să ieşi în lume cu ele, îţi interzice decolteul? Ce faci? Dar nu cred că tu accepţi un asemenea afront. Mare parte din farmecul tău s-ar evapora. Şi e păcat. Şi să le spui celor ce te-au ironizat că ai mers la Biserică, dă-mi voie să citez: „cu sfârcurile la vedere” că ele, sfârcurile, ca şi restul construcţiei fabricii de lapte, sunt făcute şi concepute de însuşi Dumnezeu. Ba, eu aş spune ca omul să vină la nuntă aşa cum s-a născut. Gol. Dar anumite norme omeneşti, dogme şi preconcepţii, sociale, nu divine, refuză goliciunea... Aşa că Sânziana să ştii că nu ai păcătuit prea mult. Sigur că aceleaşi condiţii la mascul nu prea merg. Cum i-ar sta cu odăjdiile-mpodobite cu beteală...

Te felicit pentru acţiune. Ai dovedit că până şi în ultimissimele clipe ale burlăciei ai rămas aceeaşi nebună pe care o iubim. Aceeaşi să fii pururea şi-n vecii-vecilor. Amin!