Scrisorile lui Stanca: Dragă Simona Halep,

Te-a bătut Șarapova de două ori. O dată, a fost direct. Apoi, la meciul tău cu Radwanska, 0-2, o repetă prin consecința meciului cu ea. Indirect.

Nu te-am văzut niciodată jucând așa de inestetic. De slab. Cum fu cu Radwanska. Nu te știam așa. Erai plină de voință, ambițioasă, gata să-ntorci un meci. Ai făcut-o pe Agnesa să obțină o victorie memorabilă. A 500-a. I-ai împodobit//lustruit statistica. Taman cu tine se găsi ea să aibă o victorie rotundă. Ba, și la cel mai mare turneu al anului…

Îmi vine să plâng. Jur, că-mi vine să-jur. Să blestem…mă-sii! Pe cine? Nu zic de tine, ai geniu …unul inconstant. Să blestem mingea care se duce unde nu vrem noi. Dar când se duce după sufletul nostru, o pupă cineva? Racheta? Dar și pe aia o alegi tu…Atunci îmi dau pumni în cap. Așa că, dacă ții un pic la mine…?

Nu dau cu barda-n Dumnezeu, feri-M-ar! Dau cu ea-n pământul sec. Și-nghit tot în sec. Dă-o-n măsa pe Șarapova! Bagă-ți în cap că e mai bună ca tine și când o să mai joci cu ea, detașată, miserupistă, o s-o bați când nu te aștepți! Ca pe Serena. Care e un taifun fabulos. Asta, rusoaica, e ca un cactus mascat în spic de grâu. Dar tu ai ambiția asta care te roade: să o bați, musai, neică! Ete, că nu se poate! Dacă ea îmbătrânește în bătrânețe, tu îmbătrânești în tinerețe… Tu poți asta. Ea nu! Dar relația ta cu ea e ca aia lăsată de Pronie: pisica n-o să poată niciodată să mănânce câinele. Ia-o așa fatalist și cine știe, când te trezești cu dulăul în dinții tăi, pisicuțo…

Hai, nu te mai frământa atât! Ai răbdare! Convinge-te că trăim acum o vreme când e rândul Șarapovei. Cum și ea - vrea-nu vrea - e sub președintele Putin…poate-i plăcea de Andropov… Așa a lăsat Domnul…Este era ei, mă! Vezi, din cauza tristeților tale metafizice, în ultima vreme și metaforele mele depozitate pentru o odă adusă ție - la care tot țes - au început să slăbească. Sunt nenutrite. Se blegesc. Pleoștesc. Ofilesc. Încep să plece capu-n pământ, Simonica. Dar nu uita ce-ţi spun: Tu și când joci mai slab, joci tot bine. Și, ori de câte ori ne superi pe noi, noi nu ne supărăm pe tine. Te iubim. Hai, fetița tatii! Gândește-te numai la ziua ta glorioasă, când sub tălpile tale vor fi numai serene, șarapove, radwanske, penette și pajiști de muguruze…

Atunci când Veni-Va Ziua Ta…