Scrisorile lui Stanca: Dragă Sorin Oprescu,
Erai în campanie. Ne-am întâlnit undeva la capătul Giuleștiului. M-ai întrebat ce caut acolo. E locul meu de baștină, am spus.
Ți-am sugerat câteva soluții, idei. Ca fost arhitect-șef al sectorului. Ca bucureștean. O străpungere care ar degreva ieșirea spre Târgoviște. Reactivarea unui dispensar. Deh, cetățenisme! Le-ai găsit interesante. M-ai invitat a doua zi la birou. M-am dus. Până să apari, am fost luat la întrebări de un consilier, doctor la Municipal, de profesie. M-a tot descusut. Mă simțeam ca la rabi în sinagogă. Mă confesam. Omul mi-a dat cartea de vizită. Apoi a mai apărut o doamnă. Cu un nume ciudat. Alte întrebări, alte confesiuni, altă carte de vizită… Ai venit mata. Am expus pe hartă ideile mele. Nu sunt un ageamiu. Am fost ani buni arhitectul-șef al Sectorului 6. Mai știu câte ceva. Iar geografia, în ciuda politicii, a rămas neschimbată. Poate harta cadastrală s-a îmbârligat. Te-ai arătat încântat de știința mea. După plecare, și alte persoane m-au stors de datele personale. Sunați-ne! Contactați-ne! Eu o cunosc pe fata unui amic. Ziarist și el. De când era mică. Acu’, consilieră la mata. Am vorbit cu ea spre a mă susține. Mi-a zis să o sun. Oricând. Apoi am întâlnit-o la o nuntă de-a voastră. Iar mi-a zis să o sun. Nu că am sunat-o pe ea, dar plin de speranță, fraieru’ dă mine, i-am sunat pe toți. Am sunat până m-am sonat. Am asudat.
Ești bine păzit, dom’ primar! Până și de bunele intenții ești bine păzit. M-am lăsat de sportul de a te căuta. Făcusem destui mușchi… Când Dan Diaconescu a început o campanie ”murdară” contra-ți, am crezut că e nedrept. Dar am crezut… El ataca mai mult ”camarilla”. Consilierii din juru-ți. Nu pe mata. Taman camarilla. Scutul. Era vorba de ceva… un chef monstru la Atena.. nu mai știu…nu mă bag. Dar, m-am demoralizat. Am devenit nervos cu nervii. Scârbos cu scârba… Jegos cu jegu’. Am șters toate numerele camarilierilor din telefonul meu. Căcaţi în ploaia care va veni… Ne-am mai întâlnit doar la o emisiune festivă tv, prin decembrie trecut. Nu era loc de discuții. Și nici nu m-ai mai invitat pe la mata. Dar, nici io nu veneam. Conform filosofiei vulpii care zice că… sunt acri. Ne-am pupat. Ne-am urat standard. Și, acum…cu omul ăsta, consilierul Solomon Wigler...care ... Mi se confirmă tot. Ce să zic? Atenție la consilieri! Sunt mai periculoși decât Monica Lewinsky.
George Stanca, pamflet